Domnule Ministru,

Am urmărit cu stupoare și revoltă declarațiile dumneavoastră recente legate de zăcământul de grafit de la Baia de Fier. Ceea ce trebuia să fie o oportunitate strategică pentru județul Gorj și România, ceea ce trebuia să fie o gură de oxigen industrială și economică, a fost transformată, prin vocea dumneavoastră, într-o lecție de trădare și capitulare economică.

În loc să anunțați un plan strategic pentru dezvoltarea exploatării de grafit și producția de grafen, ați ales să trimiteți „detalii tehnice” unui investitor străin, să-i oferiți mostre și să vă bucurați că „ambasadele au interes”. Nimeni nu se îndoia de aceste aspecte. Multe grupuri de interese externe își doresc resursa noastră, dar asta nu presupune că trebuie să ne conformăm cererii sau "ordinului lor"! 

Cunoaștem cu toții că grafitul este rar, strategic, indispensabil în industriile viitorului: baterii, microelectronice, apărare, energie. Cu toate acestea, unde este interesul României? Cine îl apără? Cine îl exprimă în mod real în guvernul din care faceți parte? 

Ați făcut un fel de cor al bocitoarelor: nu sunt bani, avem deficit, plătim rate fiindcă avem datorii de peste 200 miliarde de euro.... Dar, pentru a scădea deficitul, nu este musai să faci producție proprie? Din ce vrei să achiți și să scapi de cămătarii din spatele băncilor, fondurilor de investiții sau a celor ascunși sub diverse titulaturi? Tot din comsum? Exclus!

Nu mai târziu de ieri, România a semnat contracte de împrumut de 16,68 miliarde de euro pentru armament. Ați găsit bani pentru tancuri, rachete Mistral 3, cu rază de actiune de sub 7 km, de parcă războiul se duce între găștile din Ferentari vs Berceni! Nu e o glumă, ci o analiză pertinentă, dată fiind tehnologia militară din ziua de azi. Îmi rezerv dreptul să cred că francezii țineau rachetele alea aruncate prin vreun șopron, iar pe noi ne văd ca pe un Remat, accesând programul "rabla armat - la preț de nou cumpărat." 

Revenind la oile noastre, dumneavoastră și umilii colegi, de ce nu ați condiționat, ca o mică parte din creditele asumate să fie pentru producție internă...de orice fel! Aici se califica și mina de grafit. Dezvoltam o linie de producție modernă de extragere și procesare a grafitului. Și iată cum o asemenea investiție putea transforma țara noastră într-un jucător regional în domeniul materialelor avansate! Despre crestere economică reală...nu are sens sa discutăm, fiindcă este evident. Din păcate, la cum ați pus problema, avem convingerea că nici măcar nu ați calculat vreodată cât ar costa dezvoltarea unui centru național de procesare a grafitului. Ce rost avea să aduceți în jurul mesei cercetători, investitori români, universități, antreprenori...

Domnule ministru, un stat care își vinde resursele fără să aibă propria producție se numește colonie economică.

Roșia Montană, pădurile, gazele din Marea Neagră, cuprul din Apuseni, energia, petrolul, sistem bancar -  lista e lungă. Ce faceți acum cu grafitul de la Baia de Fier este repetarea aceluiași scenariu: nu dezvoltăm nimic, nu construim nimic, doar „dăm mai departe” către „cei interesați”.

Asta nu este economie. Asta este lichidare controlată a potențialului economic național. Un fel de genocid economic asistat!

Apropo, motivul invocat de dumneavoastră, cum că “clasa politică fură” și nu se merită investiția, mă face să cred că ne luați de proști. Domnule Miruță, sunteți membru al clasei politice, sunteți ministru și sunteți parte a guvernului. Nu sunteți observator, ci decident. A vă da cu părerea ca un cetățean frustrat în timp ce dețineți una dintre cele mai importante funcții executive din stat este, cel puțin, iresponsabil. Despre ce discutăm? În loc să vă folosiți pârghiile pentru a crea, reforma, construi, ați transformat ministerul într-un pupitru de lamentații.

În încheiere, vă asigur de un singur lucru: o recalibrare economică a unei țări înglobată în datorii, nu se face cu bani împrumutați și investiți în consum, ci doar prin bani investiți în producție. Restul sunt povești...