În timp ce realitatea din Complexul Energetic Oltenia (CEO) devine tot mai sumbră, băgat la ghilotina "Tranziției Juste", cu bugete dezechilibrate, angajați pe perioadă determinată și pensionari în așteptarea unor decizii clare, liderul sindical Laurențiu Manolache alege speranța. Pe ce suport stă speranța sindicalistului...Dumnezeu știe?!

Invitat la Radio Infinit, Manolache și-a exprimat „încrederea totală” în ministrul Energiei, Bogdan Ivan, că va reuși să prelungească termenele de închidere a centralelor pe cărbune până în 2030. Fără să aducă un singur argument concret, sindicalistul pare convins că simpla apropiere dintre conducerea CEO și minister este suficientă pentru ca planurile să se schimbe peste noapte.

„Să știți că eu am încredere în domnul ministru, în domnul Bogdan Ivan. Cred că va reuși această prelungire a termenelor până în anul 2030. Am încredere și în conducerea companiei, pentru că în ultima perioadă să știți că au o legătură destul de apropiată”, a declarat Manolache, într-un discurs mai degrabă sentimental decât argumentativ.

Desigur, în paralel, problemele reale rămân: plan de restructurare, angajații temporari, pensionarii care așteaptă soluții, bugetul șubrezit și un viitor tot mai incert pentru cei peste 8.200 de salariați. Dar, în viziunea liderului sindical, toate acestea par să atârne mai puțin decât „credința” într-un ministru care, deocamdată, nu a prezentat niciun plan oficial pentru amânarea închiderii capacităților pe cărbune. De ce? Pentru că niște unii... și-au asumat prin PNRR, legea decarbonizării. Asta presupune o negociere purtată la nivelul Comisiei Europene, nu pe la noi prin ogradă.

„Depindem cu toții de această prelungire, pentru că acesta este factorul principal de care depindem cu toții – toți cei 8.200 și ceva de salariați, plus firmele prestatoare”, a mai spus Manolache, reiterând ideea că speranța ține loc de strategie.

Rămâne de văzut dacă optimismul liderului sindical se va concretiza în fapte sau va rămâne doar o declarație radiofonică, bună de arhivat la capitolul declarații de complezență. E bun totuși, fiindcă poziția lui Manolache vine în contrapondere cu alți lătrăi din sindicate, care critică conducerile CEO și guvernele, doar la televizor. În rest, blaturi și....somn tată, somn