Există un fenomen pe care nici microbiștii nu reușesc să-l explice. Cât timp a fost în opoziție, Radu Miruță era golgheter. Din tribună marca din orice poziție. N-avea adversar. Știa cum se fac autostrăzile, cum circulă trenurile, cum se găsesc banii și cum se repară România. La el, toate meciurile se câștigau la scor.

A venit însă ziua în care a fost trimis pe teren. Și atunci s-a rupt filmul. Pare că s-a încălțat invers în ghete și, când ajunge la minge, preferă să paseze înapoi... către opoziție, ca să mai aibă pe cine critica.

Miruță conduce Ministerul Transporturilor, iar USR este la guvernare. Cu toate acestea, declarațiile sale sună de parcă ar fi liderul opoziției. „Nu sunt bani pentru Drumul Expres Târgu Jiu – Craiova.” Serios? Și cine ar trebui să-i găsească? Zâna Măseluță? Maica stareță de la Tismana? Sau poate chiar ministrul Transporturilor, dacă tot ocupă fotoliul acela de câteva luni.

În ritmul impus de Radu Miruță, dacă Drumul Expres nu este bugetat până la sfârșitul lunii, cu siguranță o să-l bugeteze... până la sfârșitul lumii.

O altă snoavă: înainte să ajungă la Transporturi, spunea că trenurile, achiziționate de două luni, continuă să stea în soare. Adevărat. Bine măcar că pe atunci era primăvară și soarele nu rânjea atât de tare. Ce facem acum, când temperaturile trec de 40 de grade, iar bietele trenuri șed tot acolo, nemișcate?!

Au trecut alte două luni și Miruță nu a dat nici măcar cu o loțiune anti-bronzantă pe ele, cât să-și justifice criticile anterioare. 

Nu de altceva, dar când era deputat în opoziție, banii și soluțiile se găseau la fiecare conferință de presă. De când a ajuns ministru, toate au dispărut odată cu talentul său administrativ.

Singura „realizare” rămâne faptul că România s-a îndatorat cu 16,8 mld euro pentru zeci de ani prin mecanismul SAFE, cumpărând potcoave de cai morți. Rachetele Mistral 2 sau tancurile vieții poate că erau utile în al Doilea Război Mondial, dar în conflictele moderne eficiența lor este, cel puțin, discutabilă.

Bine...ne consolăm cu ideea că nota de plată va fi cât se poate de modernă. Timp de 40 de ani de acum înainte, copiii și nepoții noștri o să fie mândri de noi și de dotările armatei române, achitând, fără niciun regret, un credit care confirmă inteligența de care am dat dovadă în timpurile noastre. Amin!