Natura are ciclurile ei. Rândunelele revin primăvara, ghioceii răsar primăvara, iar Iulian Popescu apare prin Gorj doar în campanii, când își pune bereta lui Che Guevara.

Această tentativă de politician, după localele din 2024, a dispărut cu o eficiență de invidiat. N-a mai fost văzut prin Târgu Jiu, n-a mai vorbit despre proiecte, n-a mai desenat Turnul de la CET și nici n-a mai explicat cât de mult iubește Gorjul.

Dar iată că, odată cu alegerile interne din PNL, ca prin minune, Iulian Popescu a găsit din nou drumul spre Gorj. Nu, nu vă gândiți că-l chema țarina. Exclus! Doar l-a "pilit" Iordache bine, sperând că poate redobândi, prin el, organizația. Grea misiune. E ca la vânătoare Ionică, nu tragi după vânat... cu o săgeată boantă!

Întrebat de jurnaliștii Radio Accent cu ce ocazie se află prin Târgu Jiu și dacă intenționează să candideze la funcția de președinte al PNL Gorj, Iulian Popescu a spus că va lua o decizie după discuții cu colegii. Neinspirat jurnalist. Următoarea întrebare trebuia să fie dacă el își mai recunoaște colegii. Simplu.

În fine, nu vreau să părem tendențioși, motiv pentru care, facem o evaluare a activității sale. Grea misiune și pentru noi. Grea fiindcă Iulian Popescu a bifat aproape toate funcțiile pe care le poate primi un politician fără votul oamenilor. Adică, impus. Prefect, secretar de stat, consilier de stat și, nu în ultimul rând, membru în Consiliul de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia. Toate numite. Toate bine plătite.

Și n-a fost vorba doar despre sinecurile încasate pe persoană fizică. Mare parte dintre funcțiile pe care PNL Gorj le-a obținut la București au trecut mai întâi prin "filtrul selecției" lui Iulică. Culmea, prea puține au ajuns la oameni care să reprezinte cu adevărat organizația PNL sau interesele județului. A nu se înțelege că vorbim despre profesioniști sau tehnocrați, că tot e la modă termenul. Nicidecum. Funcțiile prin ministere, agenții și alte instituții erau "livrate", în general, unora din afara partidului. Dată fiind eficiența nulă a acestora, se naște întrebarea: pe ce criterii au fost selectați, dar și care au fost beneficiile?!  Poate ne-a scăpat nouă ceva, dar e greu de spus ce beneficiu concret a adus Gorjului din toate aceste funcții. Dacă există vreunul, a fost atât de discret, încât gorjenii nu l-au observat. 

Era de așteptat, fiindcă relația lui Iulian Popescu cu Târgu Jiul/Gorjul seamănă cu cea a unui turist. Vine, face câteva poze, spune cât de frumos e peisajul și apoi dispare până la următorul sezon. Sezon electoral, vreau să spun!

Dacă-l oprești pe stradă și-l pui să numească trei clădiri monumentale din Târgu Jiu, probabil ar începe cu Casa Loco, Casanova și... Casablanca. După un mic moment de inspirație, s-ar scuza civilizat și ar reveni cu: Casa Danielescu, Casa Bosneanu și...Casa Petra. Abia la a treia reveneală ar puncta pe subiect: Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu de la Hobița, Casa lui Constantin Brâncuși din Vădeni și Casa Memorială Iosif Keber... ăla de-i vecin cu Weber.

Depășind momentul, trist de glumeț, Popescu nu pricepe că interesul pentru un județ nu se măsoară în apariții înainte de alegeri și nici în declarații despre cât de mult îți pasă. Se măsoară în prezență, proiecte și rezultate. Iar aici, bilanțul și realizările sale încap, cu tot cu antet, pe o foiță de țigară.

P.S. Apropo de intenții și candidați, dragi arcași, căutați altul, că de-ai ca Iulică bate Sârbu și dacă-și trimite cascheta să candideze în locul lui.