Sectanții mufați la banii din PNRR, plâng după miliardul de euro, fiindcă atât ar putea costa, redeschiderea unor cariere de cărbune închise.

Cifra este scoasă în față pentru a demonstra cât de „scump” ar fi să păstrăm în viață capacități energetice pe care România le-a închis sau este pe cale să le închidă.

Și imediat începe corul bocitoarelor...

Mihai Goțiu, fost senator USR, nu mai surprinde pe nimeni. Aceeași placă, aceeași retorică, aceeași viziune în care cărbunele trebuie să dispară, iar România trebuie să meargă înainte, indiferent dacă are sau nu cu ce să-și acopere consumul.

Pentru cei cu memoria scurtă, Mihai Goțiu este același om care, atunci când era senator USR, amenința, împreună cu camarila sa de partid, că se leagă în lanțuri dacă se încearcă finalizarea hidrocentralelor de pe râul Jiu și nu numai.

Să înțelegem bine: nici energia „verde” nu le era pe plac atunci. Pe ei doar energia importată îi excita!

Însă, ongi-știi și cei ca Goțiu, făuritorii corului bocitoarelor, omit un amănunt: România are nevoie de energie și acum, nu doar luna viitoare sau peste 5 ani.

Cu toții am fost martori, cum în plină criză energetică, țara a ajuns să importe masiv. Problema nu este doar cantitatea importată, ci mai degrabă prețul.

Au existat intervale în care energia cumpărată în orele de vârf a ajuns să depășească 5.000 de lei/MWh!! Asta omit să spună „casetofoanele cu pedale” și trompetele care îi orchestrează. Ei jelesc doar „miliardul pierdut” din PNRR.

Miliardul acela destinat, între altele, finanțării ONG-urilor, reconversiei profesionale, „incubatoarelor de afaceri” și altor formule care sună spectaculos în documente, dar în realitate sunt bani aspirați de aparatul de propagandă. 

Ne recalificăm înainte să mai avem producție, sau cum facem?! Învățăm meserii ca să putem pleca în Vest la muncă!? Hai să fim serioși!

Iar despre „incubatoarele de afaceri”, mulțumim, dar avem deja suficiente societăți care încearcă să supraviețuiască. Ba chiar închidem pe capete din cauza falimentelor.

Dar să revenim la energie, pentru că aici este problema reală.

România a ajuns să cumpere energie din Ucraina. Premierul Ilie Bolojan a anunțat încă din 31 iulie că Ucraina a acceptat să exporte energie electrică în România pentru echilibrarea sistemului, iar pe 3 august era relatat că România importa efectiv energie ucraineană, inclusiv prin intermediul Republicii Moldova.

Și aici avem o întrebare pentru doamna Raluca Petcu și pentru Bankwatch România, dar și pentru Goțiu si ceilalți sectanti.

Când România importă energie din Ucraina, se mai uită cineva în ce sistem energetic a fost produsă?

Pentru că Ucraina are și energie nucleară, dar are și producție pe cărbune, iar în 2025 cărbunele a reprezentat partea importantă din producția sa de electricitate. În primul trimestru din 2026, producția termică a continuat să aibă o pondere semnificativă în Ucraina.

Atunci cum facem? Când producem energie pe cărbune în România, poluăm. Când cumpărăm energia produsă pe cărbune din afară, dispare poluarea la graniță?

Să înțelegem că în Ucraina au cărbune verde? Polenizează pe furnale? Nu mai fumegă termocentralele pentru că electronul trece frontiera?

Poate că Bankwatch ar trebui să ne explice această nouă fizică a tranziției energetice.

Pentru că dacă problema este emisia de CO₂, ea nu devine mai puțin reală doar pentru că energia este produsă în altă țară.

Asta este exact ipocrizia pe care trebuie să o discutăm.

Să discutăm despre eficiența Complexului Energetic Oltenia, să discutăm despre bani, despre restructurare, despre proiectele întârziate si despre imposibilitatea realizării lor în termen.

Hai să discutăm despre întreg sistemul energetic, nu doar despre ceea ce convine unei anumite narațiuni.

Pentru că energia regenerabilă nu înseamnă doar panouri și turbine.

Ea inseamnă stocare, înseamnă echilibrare, înseamnă capacități disponibile atunci când soarele apune și vântul nu bate.

Iar România exact aici are o problemă. A scos din producție mii de MW înainte de a avea suficiente capacități ferme care să-i înlocuiască.

Iar acum importăm si plătim milioane de euro pe zi.

Plătim cu prețuri de mii de lei pe MWh în orele de vârf și,  nu în ultimul rând, plătim cu dependență energetică de priza altora. 

Culmea, ni se explică în continuare că problema este că România vrea să-și păstreze capacități de producție.

Asta nu mai este strategie energetică. Este trădare națională!

Goțiu și ONG-urile care repetă această poveste ar trebui să explice foarte simplu cum arată sistemul energetic românesc după ce închidem cărbunele și nu avem suficiente capacități de înlocuire.

Și mai ales să explice de ce au existat poziții atât de vehemente împotriva finalizării unor hidrocentrale care ar fi produs energie regenerabilă.

Hidrocentralele nu sunt energie verde? Sau ucid racii și vidrele, doar atunci când sunt aproape finalizate?

Pentru că logica devine greu de urmărit.

Cărbunele trebuie închis.

Hidrocentralele trebuie contestate.

Nuclearul se mișcă greu.

Gazul la fel

Iar când România rămâne fără energie, importăm. Cu 2.000...4000....chiar si 5000. 

Și atunci întrebarea este inevitabilă:

Goțiu și toate „casetofoanele cu pedale” ONG-iste aprind becul în casă? Își încarcă telefoanele la priză? Pornesc frigiderul?Folosesc internetul? Păi, cu ce energie? Cu lozinci? Cu comunicate? Cu hashtaguri?

Iar dacă mâine ni se va spune din nou că „energia pe cărbune este prea scumpă”, răspunsul ar trebui să fie simplu: Față de ce? Față de energia cumpărată cu 2.500 - 5000 de lei/MWh? Față de milioanele de euro care pleacă zilnic din România?

Pentru necunoscători, un MW pe cărbune costă maxim 700 lei, (MARE ATENȚIE!!! ) cu certificatul de CO2 inclus. Daca scazi certificatul, care poate ajunge la 100€ per MW...se lasă liniștea. Apropo de certificate, Ucraina nu plătește această dijmă, nefiind membru UE. Așa cum spuneam polen...mult polen. Nu fum!

Acestea fiind spuse, poate că adevărata întrebare nu este cât costă să păstrăm energia românească. Poate că adevărata întrebare este cât ne costă să renunțăm la ea!!

Fiindcă, spre deosebire de lozinci, factura nu se plătește de către ONG-uri, comunicate sau hashtaguri.

Se plătește în bani, iar banii sunt ai noștri.

Vă atașez mai jos, "scriptele înlacrimate" ale useristului, ecologistului..și ce-o mai fi la momentul acesta, Mihai Goțiu:

"UN MILIARD DE EURO. Ăsta e costul, de moment, al redeschiderii unor cariere de cărbune închise. Costul care poate ajunge, însă, la mai multe miliarde de euro. Vom suporta factura asta (dincolo de poluare și problemele de sănătate) doar pentru că unii politicieni vor să atragă voturi sub pretextul ”salvării sistemului energetic”. 

 

Raluca Petcu, coordonatoarea campaniei de Minerit si Gaze Fosile a asociației Bankwatch România, arată că ”este profund greșit să ne bazăm tranziția energetică de la cărbune pe o companie (CE Oltenia) care nu a livrat niciodată până acum un proiect energetic, care anunță întârzieri la proiecte de 3-4 ani, și care, de la înființare, funcționează în pierdere și prin ajutoare de stat”.

 

De fapt, energia regenerabilă a înlocuit deja capacitățile pe cărbune închise, criza actuală fiind una generată de lipsa stocării în baterii - de unde și unul din motivele diversiunii: distragerea atenției de la incompetența celor care au guvernat până acum," posta pe rețelele de socializare, Mihai Goțiu.