Ultima oră
„Pescuim cu suflet, plecăm cu respect”: Apelul unui pescar din Gorj către colegii de pe malul Jiului

În zorii zilei, liniștea care înconjoară apele Jiului este spartă doar de clipocitul undițelor și de glasul discret al naturii. Acolo, unde pescuitul este mai mult decât un hobby – este o formă de meditație – un pescar din Târgu Jiu lansează un apel sincer către toți cei care își petrec timpul pe malul râului: „Lăsați locul curat, așa cum l-ați găsit. Sau mai curat, dacă puteți.”
Este vorba despre Mihai D., un pescar cu peste 20 de ani de experiență, care vine aproape zilnic pe malurile Jiului. Deși a prins multe capturi în viața sa, ceea ce l-a „mușcat de inimă” în ultima vreme nu e vreun pește uriaș scăpat din cârlig, ci mormanele de gunoaie lăsate de alți pescari: sticle goale, pahare de cafea, pungi de chipsuri sau fire de nylon aruncate la întâmplare.
„Mi se rupe sufletul. E un loc pe care îl iubim, dar parcă nu mai știm să-l respectăm. Vii cu lanseta, cu o bere, cu o cafea, te bucuri de aer și liniște... și la final lași o grămadă de mizerie. Nu e normal. Nu mai e despre pescuit, e despre nepăsare”, spune Mihai.
Reacții din comunitate: „Ne facem singuri de rușine”
Apelul său a fost susținut și de alți pescari locali, care frecventează Jiul pentru relaxare și pasiune. Gabi T., din Bumbești-Jiu, mărturisește că uneori ajunge la baltă cu o sacoșă de gunoaie de strâns de la alții, înainte să-și arunce linia în apă.
„N-am ce face. Nu pot sta acolo cu toate sticlele alea goale în jur. Și dacă mă vede cineva și crede că sunt ale mele? Ne facem singuri de rușine. O pungă de gunoi nu costă nimic, dar face diferența.”
Ionel P., pescar cu permis ANPA, atrage atenția că o parte din vină o au și autoritățile locale, care nu montează suficiente coșuri de gunoi sau nu curăță malurile la timp. Dar crede că educația civică e cheia:
„Am fost la Dunăre, la Olt, la lacuri din alte județe – vezi oameni care își strâng gunoaiele. La noi încă e mentalitatea ‘lasă că vine cineva după noi’. Nu vine. Vine ploaia și le duce în râu. Apoi ne mirăm că peștii dispar.”
Pentru toți cei care vin la pescuit, fie că sunt veterani sau începători, Jiul oferă un refugiu natural prețios. În spatele fiecărui lanseu se ascunde o dorință de liniște, o luptă cu sine și cu natura, o bucurie simplă – aceea de a fi aproape de apă, departe de agitație.
„Pescuitul nu e doar despre pește. E despre răbdare, despre frumusețea unui răsărit pe mal, despre povești împărtășite cu alți pescari. Dar toate astea pierd din farmec dacă te înconjoară mizeria,” conchide Mihai.
Pescarii din Gorj cer respect reciproc și îndeamnă la responsabilitate. Nu doar față de natură, ci și față de ceilalți oameni care vin acolo cu același scop: să se bucure de liniște.
Așa că, data viitoare când pleci de pe malul Jiului, lasă doar urme în iarbă, nu în plastice. Poate nu vei prinde cel mai mare crap, dar vei fi cu siguranță un pescar cu adevărat demn de acest nume.
Vizualizări: 449