Afirmația potrivit căreia energia produsă din cărbune și gaze este întotdeauna cea mai scumpă, în timp ce energia solară și eoliană ar fi cele mai ieftine, este pusă sub semnul întrebării de o analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Specialistul susține că o comparație corectă între sursele de energie trebuie să țină cont nu doar de costul producerii unui MWh, ci și de capacitatea de a furniza energie atunci când consumatorul are nevoie de ea, indiferent de condițiile meteorologice.

Un MWh produs de un parc fotovoltaic într-o zi însorită nu este echivalent, din punct de vedere al sistemului energetic, cu un MWh disponibil la orice oră. În cazul energiei solare și eoliene, producția depinde de soare și vânt, iar pentru asigurarea continuității sunt necesare soluții suplimentare.

Cât ar costa energia dacă toate sursele ar trebui să livreze 24 de ore din 24
Potrivit estimărilor prezentate de Asociația Energia Inteligentă, dacă tuturor tehnologiilor li s-ar cere să asigure 100% din necesarul de energie, 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, clasamentul costurilor s-ar schimba.

Pentru marii consumatori industriali, analiza indică următoarele intervale de cost:

- gaz: 130–200 euro/MWh;
- cărbune: 145–235 euro/MWh;
- hidroenergie: 110–140 euro/MWh;
- fotovoltaic cu capacitate de continuitate: 200–350 euro/MWh;
- eolian cu capacitate de continuitate: 160–200 euro/MWh.

În cazul consumatorilor casnici, estimările sunt:

- gaz: 170–260 euro/MWh;
- cărbune: 190–300 euro/MWh;
- hidroenergie: 140–180 euro/MWh;
- fotovoltaic: 350–450 euro/MWh;
- eolian: 200–300 euro/MWh.

Cifrele sunt prezentate de Asociația Energia Inteligentă și includ, în cazul surselor variabile, costurile sistemului necesar pentru asigurarea continuității.

Panoul solar poate fi ieftin, dar energia nu este disponibilă permanent
Problema apare în momentul în care energia solară sau eoliană trebuie furnizată exact atunci când producția naturală lipsește.

Un parc fotovoltaic poate produce cantități mari de energie la prânz, într-o zi însorită. Situația se schimbă însă seara, când consumul poate rămâne ridicat, dar producția fotovoltaică scade până la zero.

Pentru ca energia produsă ziua să poată fi folosită ulterior sunt necesare baterii și alte instalații de stocare. În cazul unor perioade mai lungi cu producție redusă de energie solară sau eoliană, sistemul are nevoie și de alte capacități de producție, importuri sau rezerve.

De asemenea, trebuie luate în calcul costurile pentru rețele, echilibrare, capacități de rezervă, înlocuirea bateriilor, schimbarea invertoarelor și a altor echipamente, precum și repowering-ul parcurilor eoliene.

Energia cu preț zero nu înseamnă energie fără costuri
Analiza atrage atenția și asupra situațiilor în care energia electrică ajunge să aibă prețuri foarte mici sau chiar negative în anumite intervale.

Un astfel de preț nu înseamnă neapărat că producerea și furnizarea energiei au devenit gratuite. Poate indica faptul că există mai multă energie produsă decât poate fi consumată, stocată sau transportată în acel moment.

În același timp, câteva ore mai târziu, când producția solară dispare și cererea rămâne ridicată, energia poate deveni mult mai scumpă.

De ce cărbunele a devenit tot mai scump
Potrivit analizei, costul ridicat al energiei produse pe bază de cărbune nu este determinat doar de tehnologia propriu-zisă.

Centralele pe cărbune suportă costuri pentru combustibil, exploatare, mentenanță, personal, instalații de depoluare și certificatele de emisii de CO₂. În același timp, politicile europene urmăresc reducerea utilizării cărbunelui din motive climatice și de mediu.

Problema este că centralele convenționale pot fi obligate să rămână disponibile pentru perioadele în care producția regenerabilă este insuficientă, chiar dacă numărul orelor lor de funcționare scade.

În acest caz, costurile fixe sunt repartizate la un număr mai mic de MWh, ceea ce poate crește costul unitar al energiei produse.

Gazul poate stabili prețul pentru întreaga piață
Un alt aspect evidențiat în analiză este modul de funcționare a pieței europene de energie.

În sistemul marginalist, prețul energiei poate fi stabilit de ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii. În multe situații, aceasta este o centrală pe gaze.

Astfel, chiar dacă energia eoliană sau fotovoltaică are un cost marginal redus, producătorii regenerabili pot beneficia de un preț de piață influențat de costul centralelor pe gaze chemate să acopere necesarul atunci când producția regenerabilă nu este suficientă.

Nu înseamnă că regenerabilele sunt inutile
Analiza nu susține că energia solară și eoliană nu sunt necesare și nici că centralele pe cărbune ar fi automat mai eficiente.

Ideea centrală este că sursele de energie trebuie comparate în aceleași condiții.

Dacă se compară doar costul producerii unui MWh într-o instalație fotovoltaică sau eoliană cu cel al unui MWh produs într-o centrală pe cărbune, rezultatul poate favoriza regenerabilele. Dacă însă tuturor tehnologiilor li se cere să asigure energie permanentă, trebuie adăugate costurile de stocare, rețea, echilibrare, rezervă și înlocuire a echipamentelor.

„Energia ieftină” trebuie astfel analizată nu doar prin prețul unui MWh produs într-un anumit moment, ci prin costul întregului sistem necesar pentru ca energia să ajungă la consumator exact atunci când este nevoie de ea.

Pentru România, unde cărbunele și gazul rămân în centrul discuțiilor despre securitatea energetică în perioada de tranziție, diferența dintre costul unei tehnologii și costul unui sistem capabil să livreze energie permanentă este una dintre cele mai importante teme ale dezbaterii privind viitorul sectorului energetic.