Directorul general al Romarm, Răzvan Pîrcălăbescu, îl acuză pe ministrul Apărării, Radu Miruță, de „înaltă trădare” și „subminarea economiei naționale”. Liderul USR Gorj a răspuns în urmă cu puțin timp acuzației, pe pagina de socializare.

„Eu cred că Miruță ar trebui să fie judecat pentru înaltă trădare și subminare a economiei naționale. Acest domn Miruță și-a bătut joc de tot ce înseamnă industrie de apărare, atât cât a fost el Ministru al Economiei, cât și este Ministru al Apărării. Și-a bătut joc de toate companiile românești din industria de apărare. Când a fost ministru, le-a privat de toți banii pentru investiții, iar acum a încercat sabotarea lor. Ați văzut și dumneavoastră prin toate declarațiile pe care le-a avut. Eu cred că asta ar trebui să facem în România, ca să nu se mai ajungă la astfel de subiecte”, au fost declarațiile date de Răzvan Pîrcălăbescu, manager al Romarm, la Antena 3 CNN.

În replică, Radu Miruță afirmă că Ministerul Apărării nu decide nici firmele, nici locațiile proiectelor SAFE. „Apărarea stabilește doar specificațiile tehnice. Apoi, alte instituții ale statului analizează unde pot fi produse echipamentele cu cerințele Armatei”, susține ministrul Apărării.

Miruță mai susține că, prin SAFE, 60% din ceea ce va primi Armata se va produce în România.

Un document care pare a proveni de la un serviciu secret a apărut în spațiul public, avertizând asupra neregulilor în derularea SAFE. 

România are termen să semneze până la finalul acestei luni contractele pentru înarmare prin programul SAFE. Mulți bani, peste opt miliarde de euro, dar mare parte ajung, fără licitație, la un grup de firme din Germania. 

În document se vorbește despre o „Concentrare contractuală anormală — 5.690 mil. EUR (68,3% din pachet) sunt direcționate către un singur grup industrial (Rheinmetall AG și filialele sale), prin 7 contracte din 15. Niciun stat NATO de talie comparabilă (Polonia, Italia, Olanda, Cehia) nu prezintă o concentrare de această magnitudine”.

În total au fost identificate 12 vulnerabilități. „Indicii consistente de restrângere nejustificată a competiției — 9 din 15 contracte sunt atribuite prin negociere fără publicare prealabilă (NFPP). Pentru cel puțin trei programe majore (MLI, SAI, pachetul naval), Cererea de Informații (RFI) ar fi fost transmisă unui număr restrâns de operatori economici sau doar unui singur operator economic, în condițiile în care alternative tehnico- industriale mature sunt notorii pe piața europeană”, se mai arată în documentul publicat de Flux24.

Mai mult, produsele care urmează a fi contractate au avut creșteri între +10,9% și +47,4% pe parcursul a trei luni (ianuarie–aprilie 2026).

În document sunt și câteva cereri către parlament: 

- Adoptarea unei rezoluții a forului parlamentar competent care, în temeiul art. 111 din Constituție, să solicite Guvernului transmiterea, în termen de 7 zile lucrătoare, a celor 18 categorii de documente identificate în Capitolul V al prezentei note, anterior oricărei aprobări parlamentare prealabile a procedurii.

- Audierea în ședință separată a Șefului Statului Major al Apărării și a comandanților categoriilor de forțe pentru asumarea publică a soluțiilor tehnice prin avize tehnico-operative documentate.

- Includerea, anterior semnării contractelor cadru, a unor clauze suspensive privind: (a) prețul, (b) procentajul real de localizare industrială, (c) eligibilitatea SAFE conform art. 16 din Regulament, (d) diversificarea furnizorilor.

- Notificarea proactivă a Comisiei Europene (DG DEFIS), Curții de Conturi Europene și OLAF, anterior primei tranșe de debursare, pentru protejarea statului român împotriva unor proceduri de recuperare ulterioare prin documentarea bunei-credințe instituționale.

Postarea lui Miruță:

Le-am apăsat exact buba unde ascundeau infecția, iar reacția a venit imediat: au scos răgușitele voci de serviciu.
Ba „trădare națională”, ba „Armata cumpără din alte țări”. FALS. Ministerul Apărării nu decide nici firmele, nici locațiile proiectelor SAFE. Apărarea stabilește doar specificațiile tehnice. Apoi, alte instituții ale statului analizează unde pot fi produse echipamentele cu cerințele Armatei.
Dar cei vizați de faptul că am făcut totul transparent și astfel nu mai au grade de libertate împing în față eșalonul doi și aruncă în spațiul public cuvinte mari, rostite fără acoperire, într-o ultimă încercare de a-și păstra controlul asupra banilor publici, așa cum au făcut zeci de ani.
Când eram la Economie, l-am trimis la DNA pe directorul de la Romarm. Rapoartele arătau clar: ajunsese în funcție pe baza unor documente care nu ar fi trecut nici de verificarea formală a dosarului. Mai mult, ocupa simultan poziții incompatibile - în industria de apărare și în structura responsabilă de comerț exterior. Nu am ținut dosarul primit în sertar, as fi fost culpabil.
O rețea întreagă, legată în același punct de comandă, a orchestrat situații absurde: subalterni puși în comisii care își numeau apoi în funcția de deasupra propriii superiori. Așa a ajuns și Pîrcălăbescu, din șef de cabinet al ministrului PSD al Economiei, Radu Oprea, director la Romarm - în subordinea aceluiași ministru.
Rezultatul se vede: hale pline de buruieni. Pentru că astfel de combinații produc un singur lucru - bani în buzunarele unora și degradare în companiile statului.
Ca ministru al Economiei am început să destructurez această rețea care a blocat industria de apărare. De aici și reacțiile. Sunt zgomotoase, dar goale: în spatele acuzațiilor nu există argumente, iar aparițiile lor sunt atent alese la emisiuni TV unde nu sunt întrebați lucrurile esențiale: argumentele.
Realitatea este alta: prin SAFE, 60% din ceea ce va primi Armata se va produce în România. Este o schimbare majoră față de trecut, când se cumpăra direct din afară. Acum, companii din Franța și Germania nu mai livrează doar produse - vin în România, construiesc capacități de producție, angajează oameni și plătesc taxe aici. Asta încă nu le vine să creadă celor care “orchestrau” contractele înainte: că am impus un exemplu, pe care le va fi greu în viitor să îl ocolească - plătim dacă din acești bani se produce fizic în România.
Ceea ce Romarm nu a reușit, deși are miliarde în conturi nefolosite pe care nu este în stare să le utilizeze pentru investiții, începe să se întâmple prin SAFE: nu doar contracte, ci investiții reale și parteneri industriali de top care aduc tehnologie și pun în funcțiune linii de producție.
Ce fac ei acum nu e nici despre prostie, nici despre faptul că se uită umiliți cum s-a reușit ceea ce ei n-au reușit. Este despre pierderea controlului asupra unui sistem opac pe care l-au tot crescut și stăpânit, în care incompetența era recompensată, iar banii publici erau direcționați.