Plenul Senatului a adoptat, miercuri, în calitate de for decizional, legea-jalon din PNRR privind regimul incompatibilităților, conflictelor de interese și declarațiilor de avere. Proiectul a fost votat cu 105 voturi „pentru”, 8 voturi „împotrivă”, 7 abțineri și 2 senatori care au fost prezenți, dar nu au votat. Actul normativ merge acum la promulgare, iar PNL și USR au anunțat că analizează posibilitatea sesizării Curții Constituționale.

Adoptarea legii a generat imediat speculații potrivit cărora noile prevederi ar putea conduce la pierderea mandatului unor aleși aflați deja în funcție, inclusiv în cazul primarului Timișoarei, Dominic Fritz.

Dincolo de disputa politică, există însă un principiu constituțional esențial, care nu poate fi trecut cu vederea.

Articolul 15 alin. (2) din Constituția României prevede expres: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Cu alte cuvinte, o lege nouă produce efecte doar pentru viitor și nu poate modifica situații juridice deja consumate înainte de intrarea sa în vigoare. Principiul neretroactivității legii este unul dintre fundamentele statului de drept și a fost reafirmat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale.

Din acest motiv, orice interpretare potrivit căreia modificările legislative s-ar aplica automat unor situații anterioare trebuie analizată, în primul rând, prin raportare la Constituție, și nu prin prisma declarațiilor politice.

Într-un stat de drept, dezbaterea politică este legitimă, însă limitele ei sunt trasate de Constituție. Iar respectarea principiului neretroactivității legii nu reprezintă o opțiune, ci o obligație constituțională.