Declarația lui Dragoș Pâslaru este, probabil, cea mai bună dovadă că există politicieni care, deși realitatea le arată contrariul în fiecare zi, refuză să renunțe la o strategie care riscă să slăbească sistemul energetic al României.

În timp ce aproape toate statele lumii își reevaluează politicile energetice, amână închiderea centralelor convenționale sau caută soluții pentru a-și consolida producția internă de energie, în România încă există voci care consideră că respectarea cu orice preț a Legii decarbonizării este mai importantă decât securitatea energetică a țării.

Dragoș Pâslaru pare că trăiește într-o bulă,  continuând să repete, precum o placă zgâriată, că modificarea legii ar putea pune în pericol fonduri din PNRR. Dar întrebarea pe care refuză să o pună este mult mai simplă: ce valorează mai mult pentru România, un miliard de euro destinat unor programe temporare sau capacitatea de a păstra siguranța energetică?

Fondurile din PNRR au și ele importanța lor,  dar o mare parte dintre aceste finanțări sunt destinate unor investiții limitate în timp, unor programe de reconversie profesională, granturi sau alte proiecte care își consumă efectele odată cu cheltuirea banilor.

În schimb, un grup energetic închis nu mai produce niciun megawatt. O carieră minieră închisă nu se redeschide printr-o simplă hotărâre de guvern. Specialiștii pleacă, utilajele se degradează, iar capacitatea de producție dispare. Iar când sistemul are nevoie din nou de acea energie, costurile pentru refacerea ei sunt uriașe sau chiar imposibil de suportat.

Paradoxul este evident. În pandemie ni se spunea că spitalele riscă să rămână fără energie. În timpul crizei energetice ni s-a explicat că fiecare megawatt contează. Astăzi, când consumul continuă să crească, iar securitatea energetică a devenit un obiectiv strategic la nivel european, unii politicieni continuă să vorbească despre închiderea producției pe cărbune ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat.

Aceasta nu mai este viziune, este simplă prostie, sau mai grav, au fost mânjiți de grupuri de interese și acum...ai n-ai muzică, trebuie să joci!

Europa însăși și-a schimbat discursul. Multe state dezvoltate la nivel mondial au prelungit durata de funcționare a unor centrale convenționale, alții chiar emau redeschis capacități. tocmai pentru că au înțeles că tranziția energetică nu poate fi făcută ignorând realitatea din teren.

România pare însă condamnată să rămână prizoniera unor decizii luate într-un context complet diferit, iar Dragoș Pâslaru este unul dintre cei care continuă să le apere cu aceeași determinare, ceva ce s-a dovedit a fi o mare mizerie.

Nimeni nu spune că obiectivele de mediu trebuie abandonate. Dar ele trebuie adaptate realității. Nu poți sacrifica securitatea energetică a unei țări doar pentru a demonstra că ai bifat un jalon într-un document.

Politica înseamnă să ai curajul să recunoști când realitatea îți infirmă teoria. În energie, realitatea a vorbit deja.

Dacă alegerea este între pierderea unor finanțări europene care pot fi renegociate și pierderea definitivă a unor capacități strategice de producție, întrebarea este una de bun-simț: ce va regreta România peste zece ani? Un miliard de euro care putea fi negociat sau centralele pe care le-a închis și pe care nu le mai poate reconstrui?

Istoria îi judecă aspru pe cei care confundă interesele personale și de grup cu responsabilitatea. Iar în energie, nota de plată nu se achită în discursuri politice, ci în facturi, întreruperi de curent și dependență de importuri.

Atașez mai jos, petarda lui Dragoș Pâslaru:

"Atenție: Decizie extrem de periculoasă astăzi în Senat. Riscăm blocarea totală a PNRR și pierderea de miliarde de euro din fonduri europene.

Amendamentele susținute și votate astăzi în Senat la legislația decarbonizării au consecințe dramatice pentru România dacă ajung să treacă de votul final din Parlament și să devină lege.

Vreau să explic foarte clar și transparent tuturor ce este în joc, dincolo de discursul politic de conjunctură.

Nu este vorba doar de faptul că pe Jalonul 119a din Cererea de Plată nr. 6 am risca penalități financiare. Pentru acel jalon, Guvernul era deja în discuții avansate cu Comisia Europeană pentru a explica, în baza unui studiu pregătit de Transelectrica și prezentat ACER, că există riscuri majore dacă închidem capacități adiționale de producție a energiei. Aceasta era o poziție asumată de Guvern și negociată direct cu Bruxelles-ul pentru a diminua efectele unor eventuale penalități.

Marea problemă este alta: prin aceste amendamente create în Parlament, generăm ceea ce Regulamentul European numește REVERSIBILITATE pe Jalonul 114.

De ce este reversibilitatea pe Jalonul 114 un dezastru financiar și structural pentru România?

Jalonul 114 include legislația privind decarbonizarea și a fost deja considerat îndeplinit de Comisie pe Cererea de Plată nr. 2, pe baza căreia România a primit deja miliarde de euro pentru investiții. Modificarea retroactivă a regulilor încalcă principiul ireversibilității reformelor din Regulamentul (UE) 2021/241 (MRR). 

Constatarea reversibilității de către Comisia Europeană atrage penalități financiare exponențial mai mari decât cele de pe Jalonul 119a. 

BLOCARE TOTALĂ: Reversibilitatea oprește definitiv depunerea de noi cereri de plată! Nu vom mai putea depune nici măcar Cererea de Plată nr. 5 – pentru care aveam deja totul îndeplinit și pe care o puteam depune imediat după publicarea noului CID. De asemenea, se blochează automat și Cererea finală de plată (nr. 6).

Consecințele vor fi devastatoare: pierderea credibilității de țară și, cel mai grav, blocarea fondurilor pentru spitale, școli și infrastructură.

Este o diferență uriașă între a negocia tehnic cu Comisia menținerea temporară a unor capacități energetice și a adopta legi retroactive care anulează reforme deja plătite. 

Fac un apel ferm la rațiune și responsabilitate către PSD și membrii parlamentului în general: astfel de amendamente nu trebuie să devină lege!" AMIN