Vlad Voiculescu, Ioana Mihăilă - foști miniștri ai Sănătății, Dan Barna - fost vicepremier, Florin Cîțu - fost premier. Primii trei de la USR, celălalt de la PNL. Ei sunt principalii artizani ai afacerii Pfizer, pentru care România a fost condamnată să plătească peste 615 milioane de euro. Plus penalități. Culmea, useriștii au tupeul de a-l acuza pe un ministru de la PSD, Alexandru Rafila, care nu a acceptat înțelegerea propusă de Pfizer, aceea ca România să plătească doar jumătate din această sumă, dar să nu primească nimic în schimb, nicio doză de vaccin. Adică să nu răspundă cei care au comandat zeci de milioane de doze de vaccin peste necesar, ci acela care nu s-a riscat să le valideze tunul. Ce ministru normal la cap ar fi semnat ca o țară să plătească trei sute de milioane de euro, fără să primească nimic în schimb?

Demersul USR de a-l reclama la DNA pe Alexandru Rafila pentru eșecul renegocierii contractelor cu Pfizer nu e doar o mișcare agresivă politic — e un exercițiu aproape perfect de ipocrizie.

Pentru că realitatea e simplă și nu poate fi cosmetizată: contractele care astăzi produc scandal și o gaură de miliarde au fost promovate, semnate și asumate exact în perioada în care Ministerul Sănătății era condus de USR. Mai precis, în mandatele lui Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă. Ei sunt cei care au comandat doze de vaccin într-un ritm care sugera că România are populația Indiei.

Astăzi, aceiași USR-iști revin în spațiul public cu un tupeu fantastic și cu discurs acuzator, cerând explicații pentru consecințele unor contracte pe care nu doar că le-au susținut, dar le-au și inițiat. Este un tip de retorică ce sfidează nu doar memoria publică, ci și logica elementară: să ceri socoteală altora pentru ceea ce tu însuți ai pus în mișcare. Sfidător!

Dincolo de pierderile financiare, există și un alt subiect tratat superficial: reacțiile adverse și lipsa unei comunicări transparente. Prea multă tăcere în jurul unor cazuri sensibile din ultimii ani. A pune întrebări despre siguranță nu ar trebui să fie un tabu, mai ales când vorbim despre sănătate publică și statistici care merită clarificate.

Dacă statul român ajunge să suporte costuri uriașe, discuția nu ar trebui să se limiteze la cine a semnat și cine n-a renegociat. Ar trebui să fie mult mai largă: despre responsabilitate, transparență și despre cum s-au luat deciziile într-un moment critic.

Iar întrebările incomode nu dispar doar pentru că sunt ignorate. Nu trece nicio săptămână în care să nu aflăm că o persoană în floarea vârstei moare subit. Neoficial, medicii vorbesc despre o creștere uluitoare a numărului de AVC-uri după pandemie. Și de boli de inimă. O fi de la vaccin, o fi de la Covid? Nu știm, dar nici nu am încercat să aflăm. De ce nu face statul român o situație a efectelor adverse, a oamenilor care s-au îmbolnăvit sau au murit, posibil din cauza vaccinului, ca să aibă cu ce negocia atunci când discută cu Pfizer? 

Nu ar trebui să primim explicații cu privire aceste morți subite, care tot apar? Șoferi tineri care fac infarct la volan, bărbați care aleargă într-un meci amical și cad secerați, alții care mor în somn. Sunt cazuri pe care le-am scris și noi, le-au scris și alții. Și cine știe de câte nu am aflat. Nu mai bine am da noi în judecată Pfizer, ca să plătească daune familiilor afectate? 

Dacă statul român ajunge să suporte costuri semnificative în urma acestor contracte, atunci discuția nu trebuie să se oprească la vinovății contractuale. Dacă Pfizer a câștigat 3 miliarde de lei cu complicitatea unoara si altora, păi atunci să expună si statul sutele de "decese suspecte" și să se îndrepte împotriva companiei farmaceutice, cerând despăgubiri de 300 de miliarde! Sunt suficienți specialiști care au cutezat să spună despre ravagiile făcute de vaccin în corpurile unor persoane. E adevărat, unii au trecut cu bine peste vaccin, dar asta nu înseamnă să îi ignorăm pe cei care erau sănătoși înainte și s-au ales cu tot felul de afecțiuni după dozele de Pfizer. 

P.S. - Apropo de promovarile agresive din perioada pandemiei, apropo de rapiditatea cu care virusul înghițea planeta, totuși, a găsit cineva un răspuns rațional, cum dracului de a dispărut "buba", în momentul în care a plecat Putin cu "prășitoarele" pe răzoarele din Ucraina?! Nu sunt putinist, dar nici oligofren, încât să nu văd singur răspunsul momentului!