Centrala de la Iernut, unul dintre cele mai importante proiecte energetice din România, devine tot mai mult o poveste fără sfârșit. Romgaz a anunțat că a reziliat contractul cu compania spaniolă Duro Felguera, cea care trebuia să finalizeze lucrările de proiectare și execuție la noua termocentrală pe gaze de 430 MW.

Este a doua oară când spaniolii părăsesc șantierul fără să ducă la capăt construcția. Deși lucrările sunt realizate în proporție de 98%, Iernutul tot nu produce niciun megawatt, deși trebuia să fie gata încă din 2020.

„Contractul a încetat prin reziliere, ca urmare a nerespectării de către executant a obligațiilor contractuale, inclusiv a obligației de executare în termen a lucrărilor”, a transmis Romgaz printr-un comunicat la Bursa de Valori București.

Compania de stat a început deja executarea garanțiilor bancare depuse de Duro Felguera și analizează posibilitatea de a finaliza lucrările în regim propriu.

„Romgaz a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a efectua plăți directe către subcontractorii critici, pentru a-i menține pe șantier. Din păcate, contractorul ne-a anunțat intenția de a suspenda lucrările, ceea ce contravine contractului. Luăm în calcul și varianta de a finaliza centrala fără acest contractor, chiar dacă asta ar însemna timp și costuri suplimentare”, a explicat Răzvan Popescu, CEO Romgaz.
 
Proiectul Centralei Termoelectrice Iernut are o valoare inițială de 320 milioane de euro și este considerat vital pentru echilibrarea Sistemului Energetic Național (SEN).

Întârzierea uriașă – peste cinci ani – a fost cauzată de o succesiune de probleme: dispute contractuale, întârzieri în livrări, neînțelegeri între parteneri și lipsă de finanțare temporară.

Deși gradul de execuție a ajuns la 98%, ultimii 2% – care includ testarea și punerea în funcțiune – s-au dovedit cei mai grei.

 
Cazul Iernut a devenit emblematic pentru marile proiecte de infrastructură din energie: mult anunțate, scumpe și aproape gata, dar tot nefuncționale.

De altfel, Iernutul ar fi trebuit să fie deja una dintre cele mai moderne centrale pe gaze din Europa de Est, capabilă să pornească rapid și să stabilizeze sistemul energetic atunci când producția regenerabilă scade.

Până atunci însă, centrala de 430 MW rămâne doar pe hârtie, iar România pierde în continuare un atu strategic pentru echilibrarea rețelei naționale de energie.