România se află de mai bine de un deceniu într-o situație paradoxală: investiții strategice în hidroenergie, aflate în stadii avansate de execuție, multe dintre ele depășind pragul de 90%, au fost blocate prin acțiuni juridice succesive, în pofida faptului că lucrările au fost începute legal, cu avizele existente la momentul respectiv. Rezultatul este unul ușor de cuantificat: sute de milioane de euro cheltuite din bugetul național, capacități de producție nefolosite și o presiune suplimentară asupra sistemului energetic național.

Sub argumente legate de protecția mediului, proiecte hidroenergetice majore au fost ținute în loc ani la rând, prin contestații, procese și ordonanțe de sistare, chiar și în situațiile în care impactul asupra mediului fusese deja evaluat, iar lucrările se aflau aproape de final. Acest tip de blocaj a generat nu doar pierderi economice, ci și efecte negative pentru comunitățile locale, care ar fi beneficiat de controlul viiturilor, alimentare cu apă și o mai bună gestionare a resurselor în perioadele de secetă.

Un semnal important vine însă din justiție. Săptămâna trecută, Curtea de Apel Cluj a pronunțat o decizie definitivă care permite continuarea lucrărilor hidroenergetice de la Răstolița, anulând ordonanța președințială de sistare emisă în urma solicitărilor unor ONG-uri. Este o hotărâre care poate deveni reper pentru alte proiecte similare blocate de ani de zile.

Secretarul de stat în Ministerul Energiei, Marius Negru, a explicat importanța acestei decizii și pașii concreți care urmează:

„Săptămâna trecută a fost emisă o decizie definitivă a Curții de Apel Cluj în vederea continuării lucrărilor hidroenergetice de la Răstolița. Astfel, a fost anulată ordonanța președințială de sistare a lucrărilor emisă în urma solicitărilor ONG-urilor.

Hidroelectrica a constituit deja ordinul de începere a lucrărilor, iar demersurile către punerea în funcțiune a acestei hidrocentrale sunt în linie dreaptă.

Această decizie reprezintă un pas fundamental către deblocarea proiectelor hidroenergetice ale statului în care au fost investite miliarde de euro și a căror funcționare se va transpune în energie ieftină și curată pentru toți românii, iar pentru locuitorii din proximitatea hidrocentralei va mai însemna control al viiturilor, alimentare cu apă și gestionarea eficientă a resurselor în perioadele secetoase.

Sunt extrem de încântat că munca de la Ministerul Energiei este răsplătită prin decizii corecte, iar dezideratul independenței energetice devine tot mai aproape.”

Cazul Răstolița readuce în prim-plan o problemă de fond: până unde se poate merge cu blocarea unor proiecte strategice deja realizate aproape integral, fără ca interesul public să fie grav afectat? Protecția mediului este esențială, însă ea nu poate fi transformată într-un instrument de paralizare a infrastructurii critice a statului, mai ales în contextul actual al crizelor energetice și climatice.

Decizia Curții de Apel Cluj poate marca începutul unei schimbări de paradigmă, în care instanțele vor analiza nu doar forma, ci și fondul acestor acțiuni, precum și consecințele lor economice și sociale. Finalizarea hidrocentralelor începute cu ani în urmă nu mai este doar o chestiune de investiții, ci una de responsabilitate față de securitatea energetică a României.