Președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia, Jan Popescu, critică dur poziția premierului Ilie Bolojan și a ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, în privința continuării procesului de decarbonizare și a renunțării la producția de energie pe cărbune.

Declarațiile liderului sindical vin după ce oficialii guvernamentali au transmis că România trebuie să continue aplicarea angajamentelor asumate prin PNRR, avertizând că nerespectarea jaloanelor privind decarbonizarea ar putea duce la pierderea unor fonduri europene.

Jan Popescu susține însă că România riscă să sacrifice un obiectiv strategic – siguranța energetică – pentru respectarea unor termene considerate prea stricte.

„Nu putem să nu vedem înverșunarea premierului Bolojan, a ministrului Pîslaru împotriva termocentralelor pe cărbune. Cei doi pun în balanță securitatea energetică a țării, mii de familii din Oltenia, cu niște bani pe care România i-ar pierde”, a declarat liderul Sindicatului Mine Energie Oltenia.

Potrivit acestuia, pierderile financiare generate de eventualele corecții europene ar putea fi compensate prin avantajele economice rezultate din menținerea producției interne de energie.

„Din punctul meu de vedere, banii ar putea fi recuperați doar din diferența de preț al megawaților produși de noi și cei importați”, a afirmat Jan Popescu.

Problema ridicată de sindicaliști nu este una izolată, ci face parte dintr-o dezbatere amplă care are loc la nivel european privind ritmul tranziției energetice. Mai multe state europene au ajuns în situația de a reevalua calendarul renunțării la combustibilii fosili, pe fondul preocupărilor legate de prețul energiei, competitivitatea economică și securitatea aprovizionării.

În cazul României, criticii actualului proces de decarbonizare susțin că reducerea capacităților pe cărbune trebuia făcută gradual, etapizat, numai după punerea în funcțiune a unor noi surse de producție care să înlocuiască energia pierdută.

Argumentul acestora este că tranziția energetică nu poate însemna doar închiderea unor capacități, ci trebuie să fie însoțită de investiții care să asigure aceeași stabilitate a sistemului energetic național.