Virgil Popescu, omul care distrus sistemul energetic românesc și pe care românii l-au premiat cu un post de europarlamentar, are un tupeu incredibil. Cere României să nu se întoarcă la energia pe cărbune, pentru că asta ar însemna facturi mai mari la energie. Realitatea este fix pe dos, facturile sunt mari din cauza politicii lor împotriva cărbunelui. Declarațiile fostului ministru al Energiei, Virgil Popescu, privind renunțarea la cărbune au stârnit reacții dure în rândul minerilor și energeticienilor din Gorj și Valea Jiului.

Popescu a scris pe rețelele sociale că revenirea României la cărbune ar fi „o întoarcere în trecut” și că prețul energiei ar exploda.

„Cărbunele e cea mai scumpă sursă de energie. Mult mai scumpă decât hidro, gaz, nuclear sau regenerabile. Un MWh produs din lignit ajunge la 800-900 lei, iar din huilă chiar 2.200 lei, în timp ce energia de pe piață costă doar 400-600 lei/MWh”, a declarat fostul ministru.

Ce nu spune Virgil Popescu este că prețurile sunt mari pentru că ei, artizanii Green Deal, au impus certificate de carbon care ajung și la o sută de euro pe megawatt. Adică au pus o taxă uriașă și apoi zic că e scumpă energia pe cărbune. Dacă ar pune o așa taxă pe energia eoliană, puternic subvenționată de altfel, credeți că aceasta ar fi competitivă cu cărbunele? Vă spunem noi: NU! În acest context,  când Complexul Energetic Oltenia a plătit până la 600 milioane euro pe an, certificate de carbon,  evident că prețul de producție crește. Tot la fel de evident este și faptul că nu poate concura cu importurile din Ucraina sau Serbia,  unde se produce tot pe cărbune,  dar nu plătesc dijma pe certificate de carbon. Așa trebuia să explice Virgil Popescu,  pentru o informare corectă a națiunii. 

Virgil Popescu nu detaliază contextul, si anume că, planul de distrugere a sistemului energetic, aplicat de el și de urmașii lui, a fost gândit pe un termen de câțiva ani. De exemplu, au dat ajutor de stat de două miliarde de euro Complexului Energetic Oltenia, fix pentru plata taxei pe carbon inventată de ei, iar acum România, deși are nevoie de termocentrale și după 1 ianuarie, nu le poate prelungi activitatea, decât dacă dă miliardele înapoi.

Fostul ministru al Energiei a susținut că soluția ar fi investițiile în surse „curate și stabile”: hidro, nuclear, gaz și regenerabile. O retorică falsă, pentru că normalitatea ar fi fost întâi să fie făcute investițiile și apoi închise sursele de energie poluantă.

Mesajul său a fost primit cu frustrare și teamă de angajații din minerit și energie. Oamenii spun că astfel de afirmații arată dispreț față de miile de familii care depind de Complexul Energetic Oltenia și exploatările din Valea Jiului.

„Ne spune domnul ministru cât costă, dar nu spune și cât costă să lase mii de oameni pe drumuri. Dacă închideți minele și termocentralele, ce facem? Plecăm cu toții din țară? Ne trimiteți acasă și gata?”, a declarat un miner din Gorj.

Trecând peste efectele sociale, energeticienii atrag atenția că România riscă să rămână fără rezerve de putere în perioadele de consum maxim. „Cărbunele nu e ieftin, dar e sigur. În iernile grele sau în perioadele fără vânt și soare, tot pe termocentrale se bazează sistemul. Fără ele, blackout-ul nu e doar o poveste”, avertizează un angajat din sectorul energetic.

Declarațiile lui Virgil Popescu au reaprins astfel tensiunile dintre autorități și angajații din minerit, care cer nu doar investiții în regenerabile, ci și un plan social concret pentru zonele dependente de cărbune. 

Una peste alta, asumarea prin PNRR a legii decarbonizării, a fost sfârșitul siguranței energetice a României. Un adevărat genocid economic, un adevărat atac la siguranța națională.  Cine sunt făptașii, îi cunoaștem cu toții!