O companie din Gorj care trebuia să închidă și să conserve minele a ajuns ea însăși într-o procedură de faliment care pare fără sfârșit. Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor SA Târgu Jiu este în faliment de aproape 20 de ani, nu mai are activitate și figurează cu datorii uriașe. În bilanțul pe 2025 apar datorii de aproximativ 1,64 miliarde de lei și capitaluri negative de 1,63 miliarde de lei.

Există firme care dispar după câțiva ani de insolvență. Și există cazul spectaculos al Societății Comerciale pentru Închiderea-Conservarea Minelor SA (ICM) din Gorj, care pare să fi rămas captivă într-unul dintre cele mai lungi dosare de faliment din județ.

Compania a intrat în insolvență în 2006, iar câteva luni mai târziu, în decembrie 2006, Tribunalul Gorj a dispus deschiderea procedurii de faliment. În 2008, instanța a confirmat ROVIGO SPRL ca lichidator judiciar.

Au trecut aproape două decenii.

Firma este și astăzi în faliment, iar dosarul nr. 4936/95/2006 continuă să figureze pe rolul Tribunalului Gorj. În 2026 sunt înregistrate în continuare acte și termene în procedură.

0 lei cifră de afaceri, 0 angajați și datorii de miliarde
Potrivit datelor financiare pentru 2025, compania nu mai are practic activitate economică: cifra de afaceri este zero, iar numărul salariaților este zero.

În schimb, în contabilitate au rămas cifre uriașe.

Datoriile sunt de aproximativ 1,64 miliarde de lei, în timp ce capitalurile companiei sunt negative cu aproximativ 1,63 miliarde de lei.

Rezultatul net raportat pentru 2025 este o pierdere de aproximativ 78.450 de lei.

Practic, o societate fără salariați și fără cifră de afaceri continuă să existe juridic și să fie administrată în cadrul unei proceduri de faliment vechi de aproape două decenii.

Compania care trebuia să închidă minele
ICM nu a fost o firmă oarecare. Societatea a fost înființată în contextul restructurării industriei miniere și a avut ca obiect de activitate servicii legate de închiderea și conservarea exploatărilor miniere.

În cazul Gorjului, problema nu a fost doar închiderea unor mine, ci și gestionarea obligațiilor financiare și de mediu rămase în urma activității miniere.

Ironia este că societatea creată pentru a pune punct unor activități miniere a ajuns ea însăși să nu mai iasă din procedura de faliment.

Un miliard de lei datorii doar potrivit unei verificări a Curții de Conturi
Dimensiunea problemei apare și în documentele Curții de Conturi.

Într-un raport privind creanțele fiscale, Curtea de Conturi menționa pentru ICM datorii totale de 1.000.819.519 lei, compania fiind descrisă drept societate cu capital de stat, aflată în faliment din 22 decembrie 2006 și în administrarea AJFP Gorj.

Raportul arăta și că ultima inspecție fiscală fusese finalizată în decembrie 2006, când fuseseră stabilite suplimentar obligații de peste 5 milioane de lei, iar ultimele somații fuseseră transmise încă din 2005.

Datele financiare mai recente indică însă o situație și mai spectaculoasă, cu datorii care depășesc 1,6 miliarde de lei.

Falimentul care încă produce acte
Deși firma nu mai are angajați și nu mai realizează cifră de afaceri, procedura nu a dispărut.

În 2026 continuă să fie publicate documente în dosarul de faliment, iar lichidatorul ROVIGO SPRL încă gestionează active și operațiuni ale societății.

Chiar în septembrie 2026, lichidatorul a anunțat o licitație pentru vânzarea unui pachet de 109.324 de acțiuni deținute de societatea aflată în faliment.

O „gaură neagră” rămasă după minerit
ICM este unul dintre acele cazuri care arată cât de greu poate fi închisă, în România, o companie creată pentru gestionarea efectelor restructurării industriei miniere.

Minele se închid, oamenii pleacă, utilajele dispar, dar datoriile, creanțele, activele și litigiile pot rămâne ani sau chiar decenii în urmă.

În cazul ICM, au trecut aproape 20 de ani de la intrarea în faliment. Compania nu mai are activitate și nici salariați, însă procedura continuă, iar bilanțurile încă poartă în spate datorii de ordinul miliardelor de lei.

O firmă creată să închidă minele nu a reușit, după aproape două decenii, să-și închidă propriul dosar.