Ce emoție a fost în presă în ultimele 24 de ore, că se prescriu mii de fapte penale, că nu știu ce a interpretat Înalta Curte. Adică se prescriu fapte pe care procurorii se fac că le anchetează de peste zece ani sau judecătorii se fac că le judecă. Vai, se prescriu faptele! Vai, scapă niște mii de oameni de șantajul practicat prin oamenii care ar trebui să vegheze la statul de drept. Nu zic că nu sunt fapte penale pe bune, dar să fim serioși, unde s-au mai văzut anchete care să țină zece ani, decât în România?

Hai să luăm exemplul unei afaceri făcute de conducerea Complexului Energetic Oltenia în 2015, când exploatarea minieră Berbești - Alunu a fost cedată CET Govora. Ei bine, statul a început să mimeze lupta pentru recuperarea prejudiciilor prin 2018. Ca să fim în clar, vorbim de prejudicierea statului de către stat, dar să mimăm în continuare. Ca să nu vă pierdeți interesul, vă spunem că este vorba de un prejudiciu de zeci de milioane de euro pe care CE Oltenia vrea să îl recupereze de la foștii directori Ciurel și Antonie. Hulitul Ciurel și hulitul Antonie.

Dosarul prin care Complexul Energetic Oltenia avea pretenția să recupereze în instanță peste 194 de milioane de lei de la doi foști directori a fost suspendat la Curtea de Apel Craiova, în vara acestui an, până când DNA va verifica dacă a fost ceva în neregulă cu tranzacția prin care compania gorjeană a cedat o exploatare minieră către CET Govora. Adică până la Sfântul Așteaptă, că atunci finalizează DNA dosarele serioase. Ca să fim corecți, DNA a finalizat cu clasare acest dosar, dar Tribunalul Gorj a cerut completarea cercetării penale, așa că o să mai vorbim câțiva ani despre cum se fac unii că anchetează și alții că judecă.

Tot de amorul artei, vă prezentăm cam cum a ajuns CE Oltenia să le ceară foștilor directori Laurențiu Ciurel și Daniel Antonie plata sumei de 194.092.656 lei reprezentând “prejudiciul generat de consecințele încheierii Contractului de transfer de afacere nr. 163/02.03.2015 între Complexul Energetic Oltenia SA și CET Govora SA”.

Deci, să vedem cum se fac organele statului că fac lumină în afacerile oneroase ale companiilor de stat. Era o frumoasă zi de februarie 2018, când Corpul de control al Ministerului Energiei a făcut, desigur, un control, la Complexul Energetic Oltenia. După vreo șapte luni s-a născut raportul făcut în urma controlului, prin care au fost depistate prejudicii fără număr.

În ianuarie 2019, s-a făcut un raport suplimentar, prin care Corpul de Control al Ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a dispus în sarcina Consiliului de Supraveghere să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului. Și apoi CS a sesizat organele statului, care au plimbat dosarul de ici, colo, până să vadă care are compentența să verifice.

Haideți să vedem cum este deschisă afacerea în documentul de la instanță: “Potrivit contractului nr.163 încheiat în data 02.03.2015, S Complexul Energetic S.A., în calitate de vânzător, a transferat la CET Govora SA., în calitate de cumpărător, toate bunurile mobile și imobile deținute în proprietate, utilizate pentru operarea carierelor de exploatare minieră - perimetrele de exploatare Alunu, Berbești Vest și Olteț, angajații, licența de exploatare a lignitului, avizele și permisele, datele și contractele, destinate activității comerciale de exploatare a lignitului, împreună cu infrastructura de exploatare. Contractul conține 15 anexe, reprezentând raportul de evaluare, lista litigiilor, a angajaților, avize, lista bunurilor achiziționate, a bunurilor imobile, contracte, licențe, litigii”.

Termenul stabilit în cadrul contractului a fost 26.03.2015, iar prețul convenit pentru transferul afacerii 184.140.000 RON, în rate, pe o perioadă de zece ani. Cum CET Govora nu a plătit, s-au strâns rapid penalități.

Între timp, CET Govora a intrat în insolvență și CE Oltenia a intrat la masa credală cu suma de 196 de milioane de lei, că s-au mai strâns ceva penalități.

Ei bine, raportul de control a constatat că supraveghetorii acceptaseră tranzacția sub condiția ca “această operațiune să nu prejudicieze situația economico-financiară a societătii”. De parcă putea să viseze cineva cum va evolua situația pe parcursul celor zece ani în care trebuia făcută plata, timp în care s-au tot schimbat directorii la ambele societăți. Dar, e bine că unii s-au acoperit de hârtii și alții nu, că de fapt, și asta este important atunci când mimăm justiția, să vedem cine se acoperă de hârtii.

“De asemenea, echipa de control a constatat faptul că, pe Contractul de Transfer de Afacere nr. 163/02.03.2015 a fost acordată viza de control financiar preventiv”, se mai arată în documentul de la instanță.

Nu intrăm în detalii, că acum nu ne mai interesează dacă a fost sau nu prejudiciat CE Oltenia, în 2015, cu niște zeci de milioane de euro și dacă sunt sau nu cei doi directori vinovați. Așa, pe o logică a bunului simț, nu ar avea cum să fie doar cei doi vinovați. În plus, exploatarea minieră respectivă oricum dădea cărbune la Govora, pe care nu îl putea încasa, și știm cu toții cât de mult a susținut mineritul din Oltenia termoficarea din mai multe orașe ale țării, aproape pe gratis, la presiuni politice, vreo 30 de ani. Vinovați sunt mulți, dar acum vorbim de mimarea justiției.

Astă vară, dosarul prin care CE Oltenia le cerea celor doi foști directori un purcoi de bani a fost suspendat la Curtea de Apel Craiova, până când se mai uită o dată procurorii DNA peste dosar. Și peste câțiva ani o să ne lamentăm că, vai, s-au prescris și faptele, și sumele. Păi, dacă mimăm!