Senatorul AUR de Gorj, Ionuț Sandu, este de părere că România se apropie de un punct critic, odată cu apropierea pensionării generațiilor de „decreței”, iar raportul dintre angajați și pensionari devine tot mai dezechilibrat. 

”România se apropie de momentul când generaţiile de „decreţei” vor ieşi la pensie. Asta înseamnă că piramida vârstelor se va fi inversat iremediabil şi că raportul dintre pensionari şi românii care muncesc efectiv va fi din ce în ce mai pronunţat în favoarea primei categorii de vârstă.

România, din nefericire, se înscrie în categoria celor mai „năpăstuite” țări din perspectiva sporului natural negativ. În 2024, s-au născut în ţara noastră 160 de mii de copii şi au decedat peste 267 de mii de români. Am pierdut echivalentul unor oraşe precum Baia Mare, Buzău, Satu Mare, Botoşani, Suceava, Drobeta Turnu – Severin sau Târgu Jiu.

Mai rău, declinului natalității i se adaugă migrația externă extinsă din perioada 1990-2007, care a condus la o a doua scădere demografică ce nu va putea fi stopată, în absența unor evenimente excepționale, în următorii 50 de ani, conform profesorului Vasile Ghețău, directorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române și profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universității București. De remarcat este faptul că în ultimii ani diferența dintre emigrare și imigrare s-a redus semnificativ ca pondere în scăderea populației față de anii dinainte de accederea în UE, principalul motiv de îngrijorare fiind acum abrupta reducere a natalității, cu noi „recorduri” negative de la an la an. Această involuție are un determinant cultural major ce provine din schimbarea atitudinilor, obiceiurilor și aspirațiilor; totuși, responsabilitatea autorităților și guvernelor pentru inacțiunea lor din acești ani nu poate fi eludată.

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor nu poate considera profunda criză demografică doar un subiect secundar. Indiferent cât ar fi de importante și urgente economia, inflația, securitatea națională, acestea își pierd înțelesul într-un spațiu geografic depopulat, cu o societate îmbătrânită, obosită, fără orizont. Obiectivul nostru este să avem în România cât mai multe familii, cât mai longevive, cât mai numeroase, asigurând membrilor acestora un mediu propice economic, social, protectiv și psiho-afectiv de formare și dezvoltare a personalității umane, iar națiunii române continuitatea și dezvoltarea demografică, economică, socială și culturală.

Pe acest fond, am căutat în experiența altor țări exemple de bune practici care să poată fi reproduse în România pentru a avea un „baby boom” care să reechilibreze piramida vârstelor. Adaptate corespunzător, aceste măsuri, împreună cu cele existente deja și a căror păstrare este imperativă, ar urma să ducă la apariția unor tendințe consolidate, care să încetinească declinul dezastruos al populației țării. Și, întrucât căsătoria, întemeierea unei familii rămân determinantul principal în decizia de a procrea, obiectivul numărul unu al oricărui demers de acest fel se impune să fie un set de politici familiale eficiente.

Ca atare, am identificat, în state compatibile cultural și civilizațional cu România, politici familiale relativ eficiente și replicabile. Unele state europene au reușit mai mult decât altele la aceste capitole, în special Franța, cu o natalitate mai crescută, și Ungaria, cu un program fiscal și locativ care a dus la creșterea entuziasmantă a numărului de noi familii întemeiate prin căsătorie. Din experiența acestor două țări, apreciez că următoarele coordonate sunt esențiale pentru formularea unor politici familiale eficiente:

• Politica familială trebuie să cuprindă un ansamblu de măsuri și alocări fiscale, măsuri privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, reconcilierea dintre viața de familie și viața profesională și, în sfârșit, servicii accesibile care să le permită părinților să fie activi în muncă pe termen lung. O fertilitate ridicată necesită, prin urmare, partajarea responsabilităților în mod egal între bărbați și femei;

• Politicile familiale trebuie să fie însoțite de politici de ocupare a forței de muncă și de politici privind locuirea, pentru a permite cuplurilor să se angajeze într-un proiect familial;

• O politică familială eficientă trebuie să fie durabilă, previzibilă și pe termen lung;

• Iimpozitarea trebuie să favorizeze familiile față de cuplurile în concubinaj și familiile cu copii față de cele fără copii;

• Autorităţile publice trebuie să recunoască și să trateze în mod corespunzător tipurile de familii (familia nucleară, familia monoparentală, familia numeroasă);

• Politica familială trebuie să ia considerare toată durata existenței nucleului familial. Nu doar copilul mic necesită atenție, ci și un adolescent în dificultate, un soț bolnav sau un părinte aflat în pierdere de autonomie au nevoie, de asemenea, de sprijin.

Strategiile politice nu se fac pe genunchi și nici în timpul scandalurilor politice, ci necesită colaborare trans-partinică, profesionalism și nu politicianism, dar şi o înaltă profunzime de spirit a celor care sunt puși vremelnic în fruntea națiunii. Până acum nu a fost cazul de așa ceva. România are nevoie urgent de o politică familială și demografică, dar, mai înainte de aceasta, are nevoie de alți guvernanți”, a transmis senatorul Ionuț Sandu, în contextul Zilei Internaționale a Familiei, în spațiul public.