Controversele recente despre studiile și parcursul profesional al ministrului Apărării, Ionuț Moșteanu, au readus în discuție și un alt aspect delicat: cum a reușit actualul ministru să evite efectuarea serviciului militar obligatoriu, în condițiile în care acesta a fost eliminat abia în 2007.

În timp ce presa a scos la iveală neconcordanțe în CV-ul său – de la specializări inexistente la facultăți finalizate după aproape 20 de ani – Moșteanu a fost nevoit să explice și cum a trecut „pe lângă” armata obligatorie, o obligație pe care mii de tineri au bifat-o în anii ’90 și 2000.

 
Student „permanent”: metoda prin care Moșteanu a ocolit încorporarea

Ministrul susține că simplul fapt că a fost student ani la rând, chiar și cu întreruperi, l-a ținut departe de armată. Startul l-a dat în 1992, când s-a înscris la Facultatea de Automatică la Politehnica București. A renunțat în anul al treilea, dar nu pentru a merge la armată, ci „pentru că a început să muncească”.

Moșteanu explică: „Nu am fost încorporat pentru că nu apucasem să finalizez studiile până în 2007, când România a renunțat la serviciul militar obligatoriu.”

Cu alte cuvinte, statutul de student l-a protejat constant, iar modul haotic în care și-a reluat sau schimbat studiile i-a pus, de fapt, un scut birocratic în față.

Ani întregi a fost fie student la stat, fie student la privat, fie student în acte, chiar dacă în realitate lucra în cluburi sau în marketing. Practic, Moșteanu a rămas într-o zonă gri în care obligația militară nu s-a activat niciodată, fiind mereu „în curs de studii”, oficial vorbind.

După ce a renunțat la Automatica, Moșteanu apare înscris la Universitatea Bioterra între 1995 și 1999. Însă diploma a obținut-o abia în 2015, la două decenii distanță, cu o specializare care nici nu apare în programa universitară.

Acest traseu fragmentat – începuturi, renunțări, întreruperi și reînceperi – a funcționat ca un „pașaport” de evitare a armatei, până în momentul în care România a eliminat serviciul militar obligatoriu.

În timp ce generații întregi au trecut prin stagiul militar, Ionuț Moșteanu a jonglat între facultăți și joburi, rămânând aproape 15 ani în postura de student nefinalizat. A fost exact perioada în care încorporarea se activa doar după încheierea studiilor.

Așa cum recunoaște chiar el, „nu am terminat până în 2007”.
O „coincidență” perfectă, care l-a făcut să nu calce nici măcar o zi în armată — paradoxal, în timp ce astăzi conduce Ministerul Apărării.