Razboiul e gata si cerul e plin

De tinere zboruri , ce urca senin

Sfarsit e razboiul si lumea la fel

Doar ploaia mai plange pe-al lumii rastel

  Blestemul din el ....

Nimic nu mai cade caci totu-i cazut

Nimic nu mai rade caci totul e slut

Nimic nu alearga , piciorul e frant

Nimic nu mai canta caci glasul e mut

  Ca mutul pamant

Crescut-a pamantul cu mame si fii

Pierdutu-s-a dorul in vant , pe campii

Caldura se-ntoarce in Glasul din cer

Pamantul e rece , nici urma de El

  Doar fier peste fier

Invinsa razboiul si noi am pierdut

Genunchiuri infipte in recele lut

Uitate-s de glasuri plecate-n mormant

Nici firul de iarba, nici ruga de sfant

  Nici eu nu mai sunt ...

Constiinte-aruncate afara din trup

Ce tocmai strigau: Inaintee!... pe camp

Zvarlite-ntre lumi asteapta in randuri

Privind cum prezentul e-nchis intre scanduri

  ...Pe-ntinsele campuri

                                                                                                             

Transeul brazdeaza pamantul cu zel

Izvoarele vietii se varsa in el

E tot ce-a ramas sa mai curga acum

Obuze transforma materia-n scrum

  Pe ultimul drum ...

Durerea se-nfrupta din trupuri cu sarg

Viata e ieftina acuma in targ

Sclavia moderna ne vinde pe toti

 Plutoanele mortii trag tunuri pe roti

  Sa fugi nu mai poti !

 Pe cer satelitii nu pierd un minut

Istoria-i scrisa mai fals ca oricand

 Motive de pace nu se mai gasesc

Virusi seteaza-n instinct : Te urasc

  Sfarsitul obstesc... 

Vazduhul se-aprinde si intra-n priviri

Clipa se stinge-ntr-un sir de-amintiri

Iar ochii topiti se scurg pe obraji

Si totul dispare in negrul miraj

  Funebru colaj ...

E ca si cum viata s-a-nchis intr-un ou

Rastelul golit se umple din nou

Si-asteapta un tril sau o dulce zambila

Senila sa calce iar tot fara mila

  Nu-i nimeni de vina ? .....

Uniforma a pus stapanire pe trup 

Lupoaica hraneste instinctul corupt

Si doar fericirea din viata de-apoi

Mai spera inima-nghetata-n noroi

  Ai mila de noi .... 

Adi Calistrate