Un cetățean olandez a fost prins în București transportând 12 kilograme de „drog zombie”, o substanță psihoactivă sintetică extrem de periculoasă. Marfa era împărțită în pliculețe gata de distribuție, ascunsă în două trolere într-un taxi. Nu e o întâmplare izolată, ci un exemplu clar al modului în care traficanții profită de infrastructura de transport și de vulnerabilitatea sistemului pentru a introduce droguri letale în România.

Substanța transportată, un derivat sintetic cunoscut ca N-ethylnorpentedron, are efecte puternice asupra sistemului nervos central. Crește artificial starea de energie, induce halucinații și poate genera dependență rapidă. Doza minimă pentru efect psihoactiv este foarte mică, ceea ce face ca 12 kilograme să însemne zeci de mii de doze, cu potențial enorm de distrugere socială.

Bărbatul folosea rețeaua aparent legală a firmelor de transport pentru a introduce drogul în țară. Trolerele erau manipulate ca bagaje obișnuite, fără nicio măsură de securitate aparentă, ceea ce arată nivelul ridicat de profesionalism al traficanților și slăbiciunile logistice ale sistemului. Acest mod de operare transformă România într-un teren fertil pentru astfel de transporturi: marfa trece aproape neobservată până ajunge în stradă.

Captura ar fi putut fi porționată în peste 120.000 de doze, vândute la prețuri mici către tineri. Fiecare pliculeț reprezintă un potențial dezastru medical și social, iar fiecare kilogram de drog adus în țară crește presiunea asupra sistemului de sănătate și a familiilor. Traficanții profită de lipsa unei monitorizări reale, de un aparat subdimensionat al structurilor,  comparativ cu traficul/cererea constantă de droguri. În concluzie, prinderea suspectului este o victorie tactică, dar care nu rezolvă problema structurală.