Declarațiile recente ale lui Eugen Iovan, președintele Sindicatului „Energia” Turceni, nu fac decât să confirme ceea ce angajații Complexului Energetic Oltenia simt de mult: lipsa de leader real în zona sindicală. În loc de poziții ferme, revendicări clare și presiune constantă pe administrație și factorii politici, oamenii primesc… prudență, amânări și eterna placă a „să vedem ce se stabilește în comisie”. Gargară!

„Haideți să lăsăm până când ne vedem lucrurile clare”, spune liderul sindical, în timp ce recunoaște senin că minerii și energeticienii au fost deja „dezamăgiți” cu promisiuni neonorate, inclusiv celebra primă de Paște, fluturată pe baza unor asigurări venite de la miniștri. Iar gargară!

Dacă Plaveti & Company vedea o poziție tranșantă și simțea că există riscul să fie "mâncat pe pâine", garantat găsea soluții și pentru prima de Paște. Dar când mămăligarii sindicali vin și oferă un discurs confuz, presărat cu „sperăm”, „vom vedea”, „nu va fi o problemă”...e limpede, doar gargară!

Realitatea e pe cât de simplă, pe atât de dureroasă: pentru a da speranțe angajaților, liderii de sindicat trebuie să fie lideri. Nu figuranți, nu negociatori de decor, nu „ghiocei” în fața conducerii. Când sindicaliștii sunt doar porecliți lideri și mimează lupta sindicală, rezultatul e previzibil: adio speranțe, adio venituri în plus, adio demnitate profesională.

Declarativ, toți plâng condițiile grele de muncă. Toți vorbesc despre ger, despre munca în instalații, despre benzile care se rup și utilaje care trebuie reparate. Toți plâng veniturile mici, vârsta de pensionare, nesiguranța locurilor de muncă. Pe la radio și televiziuni, lacrimile curg...de le sar bale din gură!

În realitate însă, când vine momentul confruntării cu administrația sau cu ministerele, aceeași lideri devin brusc precauți, tăcuți și flexibili. Nu știm nimic sigur despre bani, nu știm nimic despre viitor, dar știm sigur că „risc întotdeauna există”.

Aceasta nu este luptă sindicală. Este sindicalism de vitrină, bun pentru declarații, prost pentru oameni. Minerii și energeticienii știu foarte bine unde lucrează și în ce condiții, nu asta cer să li se explice. Ei vor lideri de sindicat, măcar așa cum spune Dex-ul. Până atunci, comisiile se vor întruni, promisiunile se vor recicla, iar oamenii vor avea încă o confirmare: Datorită căpeteniilor noastre, am înfrânt din nou!

La final vă atașez declarația lui Eugen Iovan, "El Hefe de Turceni"!

„Haideți să lăsăm până când ne vedem lucrurile clare și ce se stabilește în comisie. (…) Am dezamăgit oamenii că dăm primă de Paști, că dăm nu știu ce… Ne-a promis Burduja, ne-a promis Ivan că avem bani în buget, se găsește o variantă. Haideți să vedem ce se stabilește în comisie și, atunci, vom vedea lucrurile. Cam așa au fost discuțiile, că se vor da între 800 și 1000 de lei de angajat, dar haideți să vedem, când o batem în cuie, să vedem exact cât este. Nu vedeți că au fost probleme și cu calculatoarele, nu merge internetul, sunt probleme. Zilele astea, o să ne întâlnim și se stabilește, nu va fi o problemă. Negociem, că expiră contractul. Vom face un nou contract tot pe 2 ani. Sperăm să fie bine, să nu pierdem locurile de muncă pentru oameni.Risc întotdeauna există. Deocamdată, administrația nu ne-a anunțat dacă are în plan concedieri colective în acest an. Să vedem ce ne prezintă administrația referitor la contracte. Am înțeles că se vinde bine, acum, sunt contractele bune. Să vedem ce venituri avem. Sperăm să fie ceva, dacă vom reuși, vom vedea. Important este să păstrăm locurile de muncă. Sunt probleme cu descărcatul vagoanelor, vine cărbunele înghețat, de la Jilț și până aici, îngheață. Ne băgăm prin tunel, credeți că e tunelul cu aburul? Sunt probleme, iarna nu-i ca vara. Mergem cu două grupuri la Turceni, două la Rovinari. Mergem cu cât se poate, mai mult de-atât nu cred că se poate. Cu condițiile astea grele, așa cum sunt, e greu. E greu la unul care merge pe stradă, d-apoi pe aici, să te duci în instalație, să faci lucrări de reparație, la cazane, la mori, la încasări, la tot ce este. În partea minieră, iar la fel. Nu vedeți ce ger e? Crapă lemnele de ger. Fiecare când se angajează știe unde se duce. Aia e meseria lui, ce să facă. Trage de bandă, o capsează, o vulcanizează, înlocuiește o rolă, e lăcătuș. Care e la turbină, tablotarii, la turbină. Care e la PRAM, e la PRAM. Care e la electric, e la electric. Șoferul e șofer. Ăștia sunt meseriile fiecăruia”. Citatul l-am luat de pe Gorj online, mi-a fost greață să-l mai si ascult.