În plină dezbatere privind siguranța energetică a României, energia produsă pe cărbune revine în centrul discuției. În timp ce există voci care susțin că producția pe lignit este prea scumpă și trebuie eliminată, liderul Sindicatului Mine Energie Oltenia, Jan Popescu, are un mesaj tranșant: România nu își poate permite să rămână fără capacități de producție.

„Nu este scump megawattul produs de mineri și energeticieni. Cea mai scumpă marfă este cea pe care n-o ai”, afirmă Jan Popescu, citat de Radio Infinit.

Liderul sindical speră ca autoritățile să își schimbe decizia privind închiderea Termocentralei Turceni, unde mai funcționează un singur grup energetic. Menținerea acestuia ar putea reprezenta, în opinia sa, o rezervă importantă pentru sistemul energetic național.

Disputa este una mai veche. În 2025, fostul ministru al Energiei Virgil Popescu susținea că energia pe cărbune este mai scumpă decât cea produsă din hidro, gaz, nuclear sau regenerabile și indica valori de până la 800-900 de lei/MWh pentru lignit.

Pe de altă parte, problema ridicată de liderii din Gorj nu este doar prețul de producție, ci siguranța sistemului: ce se întâmplă atunci când sursele regenerabile nu produc suficient, iar capacitățile stabile sunt retrase înainte ca noile centrale să fie efectiv puse în funcțiune?

Pentru Gorj, miza este uriașă. Închiderea grupurilor pe cărbune înseamnă nu doar dispariția unor capacități energetice, ci și reducerea activității Complexului Energetic Oltenia și pierderea treptată a rolului strategic pe care mineritul și termocentralele l-au avut în sistemul energetic național.

Întrebarea rămâne, astfel, una simplă: este energia pe cărbune prea scumpă sau România își permite să rămână fără ea înainte de a avea suficiente alternative?