pamFLEȚI

Green Deal, tulai, frate!

În acest text voi încerca să rezum de ce proiectul Green Deal este inamicul nr. 1 al României și de ce trebuie părăsit de urgență. 

«Green Deal» este numele unui document scris de Comisia Europeană la sfârșitul lui 2019 și votat de Parlamentul European la începutul lui 2020. Se dorește eliminarea emisiilor de carbon până în 2050 și reducerea lor cu 55% pentru 2030 (comparativ cu nivelul din 1990). Minele și centralele termice din România se închid din cauza aceasta. În realitate, Green Deal este un proiect malthusian, adică de reducere a populației și România trebuie să îl părăsească urgent.

Proiectul Green Deal nu a fost inventat în 2019. Originea campaniei pentru limitarea creșterii economice se găsește în anii ’60-’70. Monarhia britanică, serviciile secrete britanice și cercurile financiare de la Londra au fost centrale în promovarea ideilor ecologiste. World Wildlife Fund (WWF), una dintre cele mai mari asociații ecologiste din lume, a fost fondată în 1961 de Prințul Bernhard de Olanda - fost colaborator al fasciștilor și de Prințul Philip - soțul răposat al reginei Angliei, Elisabeta II. Fiul prințului Philip, prințul Charles, împreună cu persoane de la WWF, a organizat Summitul ONU de la Rio din 1992 în care s-a lansat ideea limitării emisiilor de CO2. În 2008, rețeaua lui Charles (Tony Juniper și Jonathan Porritt) făcea campanie pentru un «Green New Deal» britanic. Green Dealul european de aici vine.(link)

Aceste rețele sunt malthusiene, adică aderă la filosofia gânditorului Imperiului Britanic, Thomas Malthus, care considera că resursele cresc mai puțin repede decât populația și că aceast lucru va produce situații de suprapopulare a teritoriului, boli și foamete. Această gândire este bineînțeles un argument pervers prin care se explică foametea și depopularea în teritoriile ocupate de Imperiul Britanic. În realitate aceste teritorii, ca de exemplu India sau Irlanda, se depopulau din cauza împiedicării dezvoltării economice și a împiedicării stocurilor de alimente. Membrii monarhiei britanice care militează pentru conservarea naturii adera la această filosofie. Prințul Philip zicea în prefața cărții sale «Dacă aș fi un animal», punându-se în situația unui animal dintr-o specie pe cale de dispariție, «Trebuie să mărturisesc că aș fi tentat să cer să mă reîncarnez ca un virus mortal» (link).Prințul Charles la rândul său s-a exprimat adesea pe tema aceasta, susținând că planeta nu poate susține așa o populație mare care consumă resurse atât de multe. (link)

Să revenim la documentul Comisiei Europene. El implică nu numai eliminarea centralelor pe cărbune și a minelor prin scumpirea artificială a certificatelor de emisii de carbon. Acest sistem care se aplică acum pentru industria grea va fi generalizat. Citez din documentul «Green Deal» al CE (link). Se vizează o «extindere a sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii către noi sectoare, dar și obiectivele statelor membre de a reduce emisiile în sectoarele care nu fac obiectul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (…) Aceste reforme de politică vor contribui la asigurarea unei tarifări eficace a carbonului în întreaga economie.»

«Comisia va iniția demersuri pentru a analiza posibilitatea includerii emisiilor generate de clădiri în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii». «Comisia va examina oportunitatea aplicării sistemului european de comercializare a emisiilor la transportul rutier, în completarea standardelor de performanță privind emisiile de CO2 existente și viitoare aplicabile vehiculelor.» 

Green Deal mai prevede schimbarea regulilor în sistemul bancar. Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei, militează de ceva vreme pentru «înverzirea» sistemului bancar. Acest subiect a fost dezbătut si la summitul de la Davos si numit «marea resetare». Aceasta înseamnă finanțarea preferențială a activităților estimate ecologice în detrimentul activitatilor care emit CO2. Financiarii convertiți în ecologiști peste noapte își doresc să provoace obsolescența tehnologiilor bazate pe energie fosilă (hidrocarburi, cărbune, gaz) lucru care va fi acompaniat de spargerea bulelor speculative actuale. În schimb, ei isi doresc crearea unor noi bule speculative bazate pe obligații verzi si drepturi de emisii de carbon. 

Proiectul Green Deal este un ecou al acestei activități de lobby al bancherilor si își propune «eliminarea treptată a finanțării infrastructurii de combustibili fosili de către instituțiile multilaterale, consolidarea finanțării durabile». Se va crea o taxonomie, o listă a domeniilor care vor fi considerate «verzi» iar băncile vor finanța cu precădere acest tip de activitati. In Green Deal se spune așa: «întreprinderile și instituțiile financiare vor trebui să fie mai transparente și să facă publice date privind clima și mediul, astfel încât investitorii să fie pe deplin informați cu privire la caracterul durabil al investițiilor lor». ONG-urile specializate pe monitorizarea «păcatelor climatice», ca Greenpeace sau Bankwatch, vor juca rolul de miliție economică nu numai pentru termocentrale, ci pentru toti întreprinzătorii. Regula va fi: rentabilitatea, producția unei companii va fi mai putin importantă decât lipsa emisiilor de CO2. Daca stau și frec menta, sau daca ma fac ca produc electricitate cu panouri solare, sunt considerat mai util societății decât dacă produc ceva in masă și ieftin. Se prevăd de asemenea «practici standardizate de contabilitate privind capitalul natural» ceea ce nu prea e clar pentru moment.

Green Deal prevede si un control mai mare asupra bugetelor statelor. Citez «Comisia va colabora cu statele membre pentru a verifica și a stabili practicile de „înverzire” a bugetelor». «Pactul ecologic european va crea contextul pentru instituirea unor ample reforme fiscale, pentru eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili, pentru deplasarea presiunii fiscale dinspre forța de muncă spre poluare».

Se propune în schimbul distrugerii economiei un fond de «tranziție justă» pentru care consiliile locale și guvernele trebuie să depună proiecte repede ca gândul. Discutând cu o prietenă care lucrează într-un loc sus-pus în administrația unei regiuni din vestul Franței, am aflat că un proiect pentru reconstituirea unui țesut economic durează mai mult decât câteva luni, dar că este normal ca și Comisia Europeană să dea termene scurte pentru completarea proiectelor, așa fac ei. În schimb aceste dosare sunt foarte greu de completat, multe fonduri europene nici la ei nu sunt cheltuite din această cauză. Ei au ajuns să plătească pentru regiunea lor o armată de 20 de specialiști ca să facă față. Fără acești specialiști care lucrează non stop pe fondurile europene și nu fac altceva, accesarea fondurilor nu este posibilă. Angajații normali, oricât de competenți ar fi, nu înțeleg nimic: totul e mult prea complex. Aceste dosare sunt numai pentru «connaisseurs», adică pentru cei care știu, au informația la timp util. Adesea se ratează accesarea fondurilor din această cauză. Cu sistemul acesta există șanse ca fondurile europene să meargă tot spre cei care au informația la timp și nu spre judetele din România, pentru că specialistii români au plecat la Bruxelles și trăiesc pe salarii de 8000 de euro.(link)

Să nu mai vorbim de cât de judicios este proiectul de tranziție în sine: să elimini surse de energie pilotabile și dense și să le înlocuiești cu surse care nu sunt dense și care depind de capriciile soarelui și ale vântului este cel puțin ciudat. Nu se va produce energie abundentă pentru industrie si populație, ci se vor reduce resursele disponibile pentru oameni.

Nu există viitor în Green Deal. România trebuie să iasă urgent din Green Deal și să se dezvolte pe proiecte făcute de ingineri competenți și umaniști care mai există și care din păcate nu sunt ascultați. Există țări în lumea asta care propun surse de finanțare alternative pentru dezvoltare adevarată, dar din păcate ele sunt pe lista neagra a ambasadei SUA. Ia să nu ne mai pese!

Alexandra Bellea-Noury

Vizualizări: 2,364

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din pamFLEȚI:

Citește și: