Un conflict de muncă a ajuns pe masa judecătorilor Tribunalului Gorj, după ce un angajat al unei parohii a contestat concedierea și a cerut să fie repus în funcție. Bărbatul, care lucra ca și cântăreț bisericesc, a susținut că postul său a fost desființat doar „pe hârtie” și că adevăratul motiv invocat de angajator – lipsa banilor – nu ar fi fost unul real. Instanța nu i-a dat însă dreptate.

Bărbatul fusese angajat în cadrul parohiei încă din 2011, iar în iunie 2025 contractul său de muncă a încetat, după desființarea postului.

Nemulțumit, acesta a dat în judecată Mitropolia Olteniei, cerând anularea deciziei de concediere, reintegrarea pe postul deținut și plata salariilor pe perioada în care a fost scos din schemă.

„Postul există, munca există, banii nu lipsesc” – acuzațiile angajatului
În fața instanței, fostul angajat a susținut că desființarea postului nu ar fi fost una reală și serioasă. Potrivit acestuia, activitatea specifică unui cântăreț bisericesc continua să fie necesară, iar atribuțiile ar fi putut fi preluate de alte persoane.

Mai mult, bărbatul a contestat și situația financiară prezentată de parohie. Acesta a susținut că documentele contabile depuse la dosar nu ar reflecta în totalitate veniturile reale ale parohiei și a ridicat inclusiv obiecții cu privire la documentele referitoare la Consiliul Parohial.

Conflictul a devenit și mai tensionat după ce reclamantul a susținut că anumite documente depuse în proces nu ar corespunde realității și a solicitat verificarea lor.

Mitropolia: „Parohia nu mai poate susține financiar postul”
De cealaltă parte, Mitropolia Olteniei a susținut că desființarea postului a fost reală și justificată de situația financiară a parohiei.

Conform apărării depuse în instanță, pentru plata integrală a drepturilor salariale ale cântărețului, parohia trebuia să suporte din fonduri proprii aproximativ 1.689 de lei pe lună, reprezentând diferențe salariale și sporul de vechime, la care se adăuga contribuția aferentă.

Parohia trebuia să suporte din fonduri proprii și o parte importantă din salariile celor doi preoți. Mitropolia a susținut că, în total, numai pentru plata salariilor celor doi preoți și a cântărețului, parohia trebuia să asigure lunar sume considerabile, fără a mai pune la socoteală celelalte cheltuieli necesare funcționării.

Concluzia Mitropoliei a fost că parohia nu mai putea susține financiar postul de cântăreț bisericesc.

Postul a dispărut din schemă
Un alt argument invocat de Mitropolia Olteniei a fost că măsura nu a fost una simulată.

Instituția a susținut că postul de cântăreț bisericesc nu se mai regăsea ulterior în statele de funcții ale parohiei, astfel că desființarea acestuia ar fi fost efectivă.

În plus, Mitropolia a arătat că statutul Bisericii Ortodoxe Române nu condiționează desfășurarea serviciilor religioase de existența unui cântăreț bisericesc calificat și că participarea credincioșilor la cântarea în comun este încurajată.

Instanța a respins contestația
După analizarea probelor și a susținerilor celor două părți, Tribunalul Gorj a respins contestația fostului angajat ca neîntemeiată.

Practic, judecătorii au menținut efectele concedierii, iar bărbatul nu a obținut reintegrarea și nici plata salariilor solicitate.

Sentința a fost pronunțată la 7 iulie 2026. Hotărârea nu este însă definitivă, fiind prevăzută posibilitatea formulării apelului în termen de 10 zile de la comunicare.

Astfel, cel puțin la prima instanță, bătălia dintre fostul cântăreț bisericesc și Mitropolia Olteniei s-a încheiat cu victoria instituției bisericești.