În mijlocul crizei energetice care lovește România, politicienii continuă să se acuze reciproc, uitând un adevăr esențial: vina este colectivă. Toate partidele mari au contribuit, într-o formă sau alta, la prăbușirea sistemului energetic național.

De la guvernele PNL–USR, la PNL - PSD și până la cel actual PNL - USR - PSD- UDMR, strategiile energetice au fost caracterizate de decizii externe, lipsă de coerență și absența unei viziuni reale pe termen lung. Fiecare guvernare a aplicat măsuri cu impact profund asupra sistemului energetic, dar niciunul nu și-a asumat consecințele, ba din contră, aruncă pisica unul în ograda celuilalt. 

Un exemplu recent este declarația lui Corneliu Răducan-Morega, președintele USR Târgu Jiu, care dă vina exclusiv pe PSD pentru situația de la Complexul Energetic Oltenia, omițând că, timp de peste trei ani, Ministerul Energiei a fost condus de Virgil Popescu (PNL), pe vremea când PNL și USR guvernau împreună.

În aceeași perioadă, răul făcut prin PNRR și legea decarbonizării a fost implementat de guvernul PNL–USR, iar ulterior dus pe mai departe de PNL- PSD. Era evident că impactul economic urma să fie catastrofal. Închiderea centralelor pe cărbune, fără o alternativă viabilă, a dus la reducerea drastică a producției interne de energie. Astăzi, România depinde masiv de importuri și este vulnerabilă în fața fluctuațiilor de pe piața europeană. Asta pe lângă importurile din țările non-euro, care produc pe cărbune, dar nu plătesc certificatele de carbon.

Revenind la Răducan-Morega, acesta minimalizează controversatul episod, cu apelul la 112 al lui Octavian Berceanu (USR), fost ministru al Ministerului Mediului, care a cerut închiderea celei mai mari cariere de cărbune din țară, cariera Roșia, invocând lipsa unui aviz de mediu. Culmea e că documentul cu pricina trebuia eliberat chiar de instituția pe care a condus-o. 

La toate acestea se mai adaugă și o parte a ONG-urilor de mediu apropiate de USR, care au blocat proiecte energetice majore, de la cariere de lignit până la hidrocentrale, amplificând și mai mult dezechilibrul din sistem.

Sub guvernarea PNL–PSD, situația nu s-a îmbunătățit. Politicile au fost păstrate aproape neschimbate, fără o strategie clară de refacere a producției interne. Așa a rezultat o moștenire toxică, împărțită între toate partidele care s-au perindat la putere. A cui este vina? A tuturor!

Nici AUR nu este lipsit de responsabilitate: deși a criticat vehement decarbonizarea, în comisiile parlamentare a votat legea care a accelerat declinul sistemului energetic. Mai mult decât atât, în timpurile în care se creiona viitorul sistemului energetic, Simion îl fugărea pe ticălosul de Virgil Popescu prin aeroport, dar nu arăta națiunii unde este de fapt marea tragedie, nu a reacționat aplicat, nu a expus fenomenul în sine. Toată lumea aplauda și stătea cu ochii pe circul și avioanele din aeroport, iar pe la spatele nostru trecea, neobservat, PNRR-ul cu căruța. Soarta!

În concluzie, România plătește astăzi prețul unor guvernanți servili și butonați de grupuri de interese. Lipsa de asumare ne arată, încă o dată, că ipocrizia politică nu are limite! Toți au contribuit, direct sau indirect, la dezastru. 

Dacă guvernul nu cuteză să pună piciorul în prag și să ceară ceea ce i se cuvine României, criza energetică va rămâne o rană deschisă pe care o vom resimți cu toții la facturi, în industrie și în economie. Și să ferească Dumnezeu de calamități, războaie... sau orice alt neprevazut, că vom conștientiza toate aceste lucruri, la lumina lumânării!