O nouă linie roșie este pe cale să fie trecută în Europa. Sub umbrela „egalității” și a „drepturilor omului”, copiii, ființele cele mai fragile și mai ușor de influențat sunt tot mai des introduși în chestiuni de o complexitate psihologică și morală uriașă: identitatea de gen.

Recenta „Strategie pentru egalitatea LGBTIQ+ 2026–2030”, promovată de Comisia Europeană, nu doar că încurajează recunoașterea legală a schimbării de gen fără limite de vârstă, dar merge mai departe, sugerând interzicerea oricărei forme de evaluare psihologică a copiilor care declară că „se simt altfel”.

Cu alte cuvinte, la 6-7 ani copilul nu are voie să treacă singur strada, nu are voie să umble la aragaz, nu are voie să...multe altele, tocmai pentru că este doar un copil. Dar, cu toate acestea, niște zevzeci susțin că ar putea, în numele autodeterminării, să decidă singur dacă vrea să fie băiat sau fată. Și noi, adulții, ar trebui să-l aplaudăm, fără întrebări, fără îndoieli, fără discernământ. Bravo! Păi atunci zic să mergem pe raționamentul zevzecilor, să le dăm alcool de la 6 ani dacă asta își doresc, de ce să nu conducă și mașina, ba chiar să aibă drept de vot. Nu? Doar sunt suficient de citovi la cap, încât să știe ce vor și să facă toate aceste lucruri. Sau nu?

Oameni buni, asta nu mai este grijă pentru drepturi. Este neglijență mascată în progresism, este ideologie îmbrăcată în drapelul diversității.

Dacă ne uităm puțin înapoi, vedem o realitate pe care nu o putem nega: copiii se joacă, se răzgândesc, imită, experimentează. A transforma această instabilitate emoțională normală într-o decizie juridică, cu efecte medicale ireversibile, este o eroare gravă, cu urmări care se vor vedea în timp, poate peste decenii. 

Să ne înțelegem, nimeni nu contestă că există persoane care, la vârsta adultă, descoperă că nu se regăsesc în sexul biologic cu care s-au născut. Să fie sănătoși, fiecare e liber să-și "ciufulească dosul" când și cum dorește, dar asta nu presupune că poți obliga societatea să accepte anormalitatea ca pe normalitate, iar pe copii să-i transformi în obiecte ale unui experiment social.

Știința, biologia, dar și credința ne arată un adevăr de bază: sexul nu este un construct. Te naști bărbat sau femeie. Restul sunt excepții, drame personale sau căutări individuale, care nu pot fi duse la rang de politică publică universală, mai ales când vorbim de copii.

Culmea, că se vorbește în această strategie și despre „blocarea fondurilor europene ” pentru țările care nu se aliniază acestui curent ideologic. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul nu mai recomandă, ci amenință. Nu mai propune, ci impune.

Acesta este viitorul pe care-l trasăm urmașilor noștri? O Europă unde părinții nu mai pot întreba, medicii nu mai pot evalua, iar copiii pot decide lucruri ireversibile, dar nu pot da o bășină fără acordul sau ajutorul părinților!?

Cred că este timpul ca societatea să se trezească și să revină la legile firii, la rațiunea sănătoasă, la principii morale solide. Nu pentru a discrimina, ci pentru a proteja. Pentru că a proteja inocența copilului nu este opțiune politică, ci datorie morală. Punct!