Arestarea fostului ministru al Energiei, Herman Halushchenko, într-un dosar de corupție de amploare, nu este doar o știre penală. Este un moment politic. Un moment care alimentează o percepție tot mai răspândită: că anumite rețele au funcționat ani la rând protejate de un sistem care, brusc, începe să se curețe.

Potrivit anchetei desfășurate de National Anti-Corruption Bureau of Ukraine, suspiciunile vizează contracte din zona companiei de stat Energoatom, cu presupuse comisioane ilegale și sume de ordinul sutelor de milioane de dolari. Nu vorbim despre „atenții” de câteva mii de euro. Vorbim despre mecanisme sofisticate, tranzacții externe, fluxuri financiare consistente.

Iar aici apare întrebarea care nu poate fi evitată:

A fost posibil fără complicități? Niciodată!!! La nivel ministerial, strategic, într-un sector vital precum energia, este greu de imaginat că asemenea scheme ar fi putut funcționa complet în afara radarului sistemului administrativ și politic.

Oamenii văd un tablou cât se poate de clar: persoane din cercul puterii sau din imediata apropiere a administrației Volodimir Zelenski, dovediți ca fiind „răpitori” de sume uriașe. Iar tabloul care se conturează este că astfel de mecanisme nu se construiesc și nu operează fără un grad de toleranță, complicități și protecție instituțională. Aceasta este o percepție, nu o sentință juridică, dar este o percepție prea evidentă, care câștigă teren.

„Butoanele” controlate de Trump în Ucraina și informările ajunse la acesta, au dus la schimbarea contextului

O supoziție tot mai des discutată în spațiul public este schimbarea de ton din politica americană. Odată cu revenirea influenței politice asociate cu Donald Trump, discursul privind controlul fondurilor externe și condiționalitățile sprijinului pentru Ucraina s-a înăsprit.

Nu există dovezi publice că arestările recente ar fi fost „activate” direct de vreo administrație externă. Însă este vizibil că presiunea pentru transparență a crescut. Iar sistemele politice reacționează, de regulă, atunci când contextul extern se modifică. Serviciile nu funcționează în sensul acelor de ceasornic, ci în funcție de "direcția vântului ".

Pentru opinia publică, conexiunea pare simplă: cât timp sprijinul era necondiționat și urgența războiului domina agenda, anumite lucruri ar fi putut fi tolerate. Când semnalele externe s-au schimbat, au început și curățeniile interne.

Nimeni nu se îndoiește că serviciile SUA n-au monitorizat permanent, cine, ce și pe unde se scurg banii. Ideea este că nici din zona lor, până de curând nu a existat interes să se declanșeze anchete, cu atât mai puțin să se dea publicității asemenea date. 

Dincolo de substraturi geopolitice, marea problema a Ucrainei este credibilitatea.

Ucraina a primit sprijin masiv din partea Occidentului. România a contribuit logistic, financiar și umanitar. În acest context, orice deturnare de fonduri capătă o greutate enormă. Nu pentru că ar anula cauza pentru care Ucraina luptă, ci pentru că erodează încrederea.

Când discutăm de deturnări de ordinul sutelor de milioane, atunci nu mai vorbim despre corupție marginală. Vorbim despre o practică. Iar într-un stat capturat parțial, întrebarea inevitabilă este: cine a știut, cine a tolerat, cine sunt beneficiarii indirecți?

Ceea ce multă lume a bănuit devine, pentru mulți, o certitudine: o parte din banii cu care Ucraina a fost ajutată au fost sifonați. Și nu au fost sifonați de „pământeni”, ci de persoane care au ocupat funcții de prim rang în Ucraina. Despre alți beneficiari externi, nu sunt date la momentul ăsta, dar cu siguranță există!

Pentru contribuabilul român, lucrurile au o singură traducere:

Ajutorul oferit a fost un gest de solidaritate strategică, nimic de zis, dar solidaritatea nu înseamnă orbire. În plină recesiune, după atâtea sacrificii făcute și o austeritate impusă României, este greu să mai convingi oamenii că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina a fost doar un accident singular. Percepția este cât se poate de firească și merge glazurată cu "remarcabila remarcă": când toată lumea plânge, cineva se îmbogățește fabricând batiste!