În România, decembrie pare să aibă un „ritual” bine stabilit: luminițe, colinde, târguri de Crăciun… și, inevitabil, un proaspăt focar de pestă porcină africană. De parcă cineva ar fi setat ceasul biologic al virusului să lovească exact atunci când producătorii de carne depind cel mai mult de stabilitate.

Anul acesta, scenariul se repetă aproape matematic: un nou focar a fost confirmat în județul Timiș, la Gottlob. Autoritățile au reacționat prompt, au delimitat perimetre, au instalat restricții severe — proceduri standard, spun ele. Dar pentru crescători, deja obișnuiți cu această „tradiție” sinistră, totul sună a deja-vu frustrant.

Momentele cheie, lovite cu precizie chirurgicală

Nu este nevoie să fii expert ca să observi pattern-ul: focarele izbucnesc cu o consecvență tulburătoare exact înainte de Crăciun, perioada în care sacrificațiile cresc, vânzările se intensifică, iar piața cărnii atinge vârful de sezon.

Fix atunci, producătorii sunt obligați să blocheze fermele, să limiteze mișcările animalelor și, în multe cazuri, să-și decimeze efectivele. Pierderile sunt uriașe, iar industria, deja fragilizată, e împinsă din nou spre colaps.

Coincidență? Sau pur și simplu cea mai proastă gestionare posibilă a biosecurității? Oricare ar fi explicația oficială, imaginea care se conturează pentru fermieri este clară: producția internă de carne este pusă la pământ, sezon după sezon.

Restricții drastice, efecte devastatoare

Gottlob și nouă localități din jur se află acum sub restricții dure. Transportul porcilor este blocat, fermele sunt înghețate administrativ, iar medicii veterinari controlează fiecare mișcare. Între timp, cererea pentru carnea de porc crește, importurile înfloresc, iar prețurile pentru consumatori sunt tot mai volatile.

Pentru mulți agricultori, sentimentul este că orice ar face, oricâte reguli ar respecta, oricâte investiții ar face în biosecuritate, rezultatul e același: în decembrie vine lovitura.

Cine pierde? Fermierii. Cine câștigă? Întrebarea rămâne simplă, dacă urmărim etichetele din magazine 

Desigur, pesta porcină africană este un virus real, iar focarele trebuie gestionate ferm. Dar faptul că izbucnesc cu o regularitate aproape coregrafiată ridică întrebări firești.

Fermierii cer răspunsuri de ani de zile: există o strategie reală de prevenție? Există un control eficient al mișcării animalelor? Există supraveghere în zonele vulnerabile? Sau pur și simplu reacționăm de fiecare dată prea târziu, prea haotic, prea previzibil?

Pentru moment, autoritățile îndeamnă la calm și respectarea măsurilor. Fermierii, în schimb, văd cum tradiția românească a carnii de porc, cândva simbolul sărbătorilor, este împinsă tot mai mult în colțul pieței, în timp ce focarele apar, cu o precizie suspectă, exact atunci când lovește cel mai tare.

Decembrie, luna cadourilor. Dar pentru crescători, sfârșitul de an aduce aceeași povară: pesta porcină.