O femeie din Târgu Jiu a fost dată în judecată de o firmă de recuperare a creanțelor, care i-a cerut aproape 5.000 de lei pentru facturi de telefonie mobilă neachitate în 2015. Judecătorii au tăiat însă cea mai mare parte din pretenții: au respins penalitățile de peste 3.000 de lei și taxele de reziliere, considerând că penalitățile de 0,5% pe zi erau abuzive.

O datorie veche de peste un deceniu a ajuns pe masa judecătorilor de la Judecătoria Târgu Jiu. O firmă de recuperare a creanțelor, DDM Invest III AG, a cerut ca o femeie să plătească 4.904,85 lei, sumă provenită din contracte de telefonie mobilă încheiate în aprilie 2015.

Numai că instanța a constatat că pretențiile recuperatorului erau mult mai mari decât debitul justificat. Din suma solicitată, judecătorii au acceptat doar 266,41 lei pentru serviciile de telefonie, la care se adaugă actualizarea cu rata inflației și cheltuielile de judecată.

Penalități de peste 3.000 de lei pentru facturi vechi
Potrivit sentinței, femeia încheiase două contracte de telefonie mobilă, cu abonamentele Colibri 17 și Cangur 7, fiecare pe o perioadă minimă de 24 de luni. Facturile emise în 2015 au rămas neachitate, iar creanța a fost cesionată succesiv către mai multe societăți, ajungând în cele din urmă la DDM Invest III AG.

Firma a solicitat plata unui debit principal de 1.902,41 lei și a unor penalități de întârziere de 3.002,44 lei. În total, pretențiile au ajuns la 4.904,85 lei.

Judecătorii au constatat însă că valoarea serviciilor de telefonie efectiv dovedite era de numai 266,41 lei. În facturile analizate apăreau și 1.598,88 lei cu titlu de daune de reziliere, sumă pe care instanța nu a acceptat-o.

Motivul? Firma nu a dovedit că operatorul de telefonie notificase rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale. În lipsa acestei dovezi, taxele de reziliere nu puteau fi impuse prin ordonanța de plată.

Penalități de 182,5% pe an, considerate abuzive
Cea mai importantă parte a deciziei privește penalitățile de întârziere. Contractele prevedeau o penalizare de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce echivalează cu 182,5% pe an, potrivit calculului reținut de instanță.

Judecătorii au analizat clauza prin prisma legislației privind protecția consumatorilor și au apreciat că aceasta era abuzivă. Contractele erau standard, fără posibilitatea reală ca beneficiara să negocieze această prevedere, iar penalitățile puteau ajunge la valori disproporționate față de prejudiciul suferit de creditor.

Instanța a subliniat că o asemenea clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

În consecință, cererea de recuperare a celor 3.002,44 lei reprezentând penalități a fost respinsă. Judecătorii nu au redus penalitățile, ci au înlăturat clauza contractuală considerată abuzivă.

Cât trebuie să plătească femeia
Prin hotărârea pronunțată la 12 octombrie 2026, Judecătoria Târgu Jiu a admis doar în parte cererea firmei de recuperare a creanțelor.

Femeia a fost obligată să achite 266,41 lei pentru serviciile de telecomunicații, sumă care va fi actualizată cu rata inflației de la scadența fiecărei facturi până la plata efectivă. În plus, aceasta trebuie să plătească 506,94 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului.

Astfel, din aproape 4.905 lei solicitați inițial, instanța a admis debitul de 266,41 lei, actualizarea cu inflația și cheltuielile de judecată. Restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate.

Ordonanța de plată este executorie de drept, iar ambele părți pot formula cerere de anulare în termen de 10 zile de la comunicare.