La Complexul Energetic Oltenia, voucherele de vacanță de 3.000 de lei, acordate anul trecut, au devenit o promisiune recurentă, dar neîmplinită. Cei peste 8.000 de salariați ai companiei au pierdut acest drept în 2024, din cauza ordonanței austerității (Legea 296/2023), care limitează valoarea voucherelor la 1.600 de lei, până la sfârșitul anului 2025.

De peste șase luni, liderii sindicali anunță că vor găsi o alternativă – cum ar fi recompensarea printr-o primă de sărbători – dar până acum, nimic concret nu s-a întâmplat. Motivul: CE Oltenia nu are bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, iar situația politică e în schimbare, cu ministrul Energiei, Sebastian Burduja, pe final de mandat, și succesorul său, pesedistul Bogdan Ivan, neimplicat încă în problema companiei.

 
Sindicaliștii, între lege și contractul colectiv

Laurențiu Manolache, liderul unui sindicat din cadrul CE Oltenia, explică blocajul: „Contractul colectiv de muncă al companiei prevede clar: voucher de vacanță net de 3.000 de lei. E un drept contractual, dar intră în conflict cu legislația în vigoare, care impune plafonul de 1.600 lei. Soluția nu e în mâna companiei – nu poate decide unilateral – ci ține de o eventuală modificare legislativă sau de acțiuni în instanță.”

Manolache avertizează că singura cale reală ar putea fi deschiderea de procese colective, prin care minerii și energeticienii să ceară aplicarea dreptului negociat prin CCM. Însă fără buget aprobat și fără voință politică, „dreptul” rămâne doar pe hârtie.

 
Banii ar exista – dar în altă formă

Jan Popescu, președintele executiv al Sindicatului Mine Energie Oltenia, spune că banii pentru vouchere nu au dispărut, ci au fost reîncadrați într-un alt capitol bugetar, conform discuțiilor recente purtate la București.

„Consiliul de Supraveghere a aprobat bugetul, AGA l-a avizat, iar după numirea noului ministru, se așteaptă aprobarea finală. Din discuțiile cu ministrul Burduja și președintele Plaveti, suma aferentă voucherelor va fi redirecționată, probabil sub forma altor beneficii salariale. Tot ce cerem este respect pentru munca depusă – minerii și energeticienii au fost acolo când țara a avut nevoie de ei.”
Popescu susține că negocierile continuă, iar presiunea sindicală va rămâne constantă, indiferent de schimbările politice.

Povestea voucherelor de vacanță de la CE Oltenia e un exemplu tipic de cum o promisiune contractuală poate fi anulată de o decizie guvernamentală, chiar și atunci când este recunoscută prin negocieri colective.

În lipsa bugetului și a unei reglementări clare, angajații rămân captivi între promisiuni sindicale și constrângeri legale. Fără acțiuni în instanță sau o modificare legislativă, dreptul lor rămâne în aer, iar respectul promis riscă să se transforme într-o amânare perpetuă.