România trebuie să accepte realitatea dureroasă: am rămas mult în urmă chiar și la capitolul „optimizări financiare”. În timp ce pe la noi fostul șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu a ajuns simbolul șpăgii depozitate în două cutii de pantofi, cu vreo 350.000 de euro înghesuiți discret printre capace și ambalaje, în Ucraina deja se operează la standarde occidentale.

Scandalul care îl vizează pe Andrii Bohdan, fost șef de cabinet al președintelui Volodimir Zelenski, scoate la suprafață operațiuni de spălare de bani de sute de milioane de euro, transferuri externe și mecanisme financiare care nu mai au nimic din farmecul balcanic al „plicului”.

Aici deja discutăm despre profesionalizare. Despre infrastructură. Despre viziune europeană.

Și, evident, apare întrebarea pe care o evită elegant o bună parte din presa globalistă: chiar nimeni din jurul lui Zelenski nu știa nimic? Președintele era ocupat să strângă miliarde de la occidentali pentru „apărarea democrației”, iar prin birourile din jurul său unii făceau probabil management creativ al cash-flow-ului?

Greu de crezut că asemenea scheme funcționează fără protecție, fără relații și fără complicitățile tuturor. Dar poate că, dintr-o coincidență cosmică, toată lumea dormea exact când dispăreau milioanele. Cine știe...

Partea cu adevărat savuroasă este însă alta. Să nu vă gândiți că sistemul ucrainean a fost lovit brusc de o criză de moralitate și transparență, sau a pușcat peste noapte spiritul dreptății la Kiev. Exclus! Jaful a fost recunoscut după ce au venit americanii cu dosarul probat și le-au dat cu el în cap! Tradus liber: „Băieți, știm exact cum sifonați banii.”

Pentru că altfel, probabil, încă se mai evaporau liniștit niște sute de milioane de euro din marele circuit internațional al ajutoarelor. Fără scandal. Fără breaking news. Fără indignare globală.

Și aici apare contrastul tragic pentru România. Noi încă suntem la nivelul cutiei de pantofi. Ucraina a trecut deja la rețele financiare, milioane externe și investigații internaționale. Practic, la noi corupția încă are miros de debara și carton ieftin. La ei discutăm deja despre logistică modernă și standarde euro-atlantice.

Cu toate acestea, reacția unei părți a presei occidentale este aproape poetică. Dacă un asemenea scandal izbucnea într-o țară considerată „nefrecventabilă”, aveam ediții speciale, experți isterizați și lecții planetare despre statul de drept. Acum însă, liniște. Subiectul cade greu. Foarte greu.

Probabil pentru că este complicat să explici contribuabilului occidental cum miliardele trimise „pentru salvarea valorilor democratice” ajung, din când în când, prin dosare de spălare de bani și prin buzunarele unor băieți foarte apropiați de putere.