Presiunea notelor din catalog poate afecta grav stima de sine a elevilor, avertizează Radu Enculescu, medic specialist în psihiatrie pediatrică. Psihoterapeutul le transmite părinților că performanța școlară nu reflectă valoarea de om a copilului și îi îndeamnă să înlocuiască criticile sau comparațiile cu sprijinul emoțional, creând acasă un mediu sigur în care greșelile să fie privite ca oportunități de învățare, nu ca motive de frică.

 

“COPILUL TĂU NU ESTE NOTA DIN CATALOG.

 

În cabinet întâlnesc copii foarte diferiți.

 

Copii care iau 10 și se tem că data viitoare vor lua 9.

 

Copii care iau 7 și vin acasă convinși că „nu sunt suficient de buni”.

 

Și copii care iau 4 și, înainte să se gândească la cum pot îndrepta nota, se gândesc la un singur lucru:

 

„Ce o să spună mama și tata?”

 

Aici cred că merită să fim puțin mai atenți.

 

Nu la notă.

Ci la ceea ce ajunge să însemne acea notă pentru copil.

 

Pentru noi, adulții, un 4 poate însemna: „Trebuie să învețe mai mult.”

 

Pentru un copil poate ajunge să însemne:

„I-am dezamăgit.”

 

Un 7 poate însemna pentru noi: „Putea mai mult.”

 

Pentru el poate însemna:

„Oricât aș face, nu este suficient.”

 

Iar un 10, dacă devine singurul moment în care primește validare, poate transmite fără să vrem mesajul:

 

„Sunt valoros atunci când am rezultate.”

 

Ca medic psihiatru de copii și adolescenți, cred că una dintre cele mai importante lecții pe care le putem transmite unui copil este că performanța lui și valoarea lui ca om sunt două lucruri diferite.

 

Da, școala contează.

 

Da, trebuie să existe responsabilitate, limite și consecințe.

 

Dar copilul trebuie să știe că poate veni acasă și cu un 4 fără să îi fie frică să deschidă ușa.

 

În loc de:

 

“Cum ai putut să iei nota asta?”

 „Cât a luat colegul tău?”

 „M-ai dezamăgit.”

“Puteai mai mult.”

 

uneori este suficient să începem cu:

 

 „Spune-mi ce s-a întâmplat.”

 

Apoi putem vorbi despre învățat, despre responsabilitate și despre cum poate repara lucrurile.

 

Pentru că o notă mică se poate îndrepta.

 

Dar felul în care un copil ajunge să se vadă pe sine se construiește, zi după zi, inclusiv din reacțiile noastre.

 

Peste ani, probabil nu își va mai aminti ce notă a luat într-o zi de marți la matematică.

 

Dar este posibil să își amintească foarte bine dacă, atunci când a greșit, acasă a găsit frică sau siguranță.

 

Copilul tău are note.

Dar copilul tău nu ESTE o notă.”, transmite Radu Enculescu, medic specialist psihiatrie pediatrică.