În timp ce la Bruxelles se discută despre accelerarea tranziției verzi, la Târgu-Jiu realitatea lovește direct: peste 1.000 de mineri și energeticieni mărșăluiesc de zile întregi pentru salvarea Complexului Energetic Oltenia. Nu este doar o revendicare sindicală și nu este doar despre locuri de muncă. Este, în esență, un semnal de alarmă pentru întreaga țară.

Acești oameni spun ceea ce mulți lideri europeni abia încep să admită: fără producția pe cărbune, în actualul context de criză energetică și instabilitate globală, sistemele energetice nu pot funcționa în siguranță doar pe baza surselor verzi. Energia regenerabilă este viitorul, dar prezentul nu poate fi construit pe iluzii.

Semnalul din Gorj pare că începe, în sfârșit, să fie auzit. Lideri politici care până ieri susțineau fără nuanțe ritmul accelerat al tranziției, inclusiv Nicușor Dan, se aliniază acum discursului liderilor europeni, care susțin tot mai intens necesitatea unei renegocieri a Tranziției Juste. Italia, Polonia, Ungaria și alte state cer deja adaptarea regulilor, invocând exact ceea ce minerii din Gorj trăiesc zilnic: realitatea dură a dependenței de energie stabilă.

Nu discutăm aici despre o problemă socială, ci despre securitatea energetică a României – un concept ignorat prea mult timp sau tratat superficial. Fără capacități de producție constante, fără surse care să poată susține consumul în orice moment, întreaga economie devine vulnerabilă.

Protestul de la Târgu-Jiu ar trebui privit ca un exemplu. Nu prin prisma nemulțumirii, ci a lucidității. Acești oameni nu cer privilegii, ci cer ca deciziile strategice să fie ancorate în realitate. Iar această realitate este simplă: România nu își permite, astăzi, să renunțe la cărbune fără alternative solide.

Tranziția verde trebuie renegociată. Nu abandonată, dar nici impusă orbește. Pentru că, așa cum o arată cei peste 1.000 de oameni din stradă, nu este doar o dezbatere despre politici publice. Este o chestiune care ține de funcționarea unei țări întregi.