Viitorul celor 6.000 de mineri și energeticieni rămași la Complexul Energetic Oltenia este sub semnul întrebării, avertizează Manu Tomescu. 

Fostul lider sindical susține că, odată cu închiderea noilor grupuri pe cărbune, valul de disponibilizări va lovi inevitabil și angajații cu contracte pe perioadă nedeterminată, după ce compania a pierdut deja jumătate din personal de la începutul restructurării.

“Pe mine nu mă surprinde acest lucru, pentru că am mai spus. Dacă, în medie, Complexul Energetic Oltenia va merge cu un grup, într-un an sau hai să spunem un grup jumătate din patru, câți mai sunt, dacă va fi asta media, asta va însemna foarte puțini salariați. Sau poate găsesc posibilitatea să-i țină pe toți cei 6.000, care au mai rămas, dar eu m-aș mira să se întâmple acest lucru, numai dacă putem Complexul Energetic Oltenia poate să păstreze cele patru grupuri să fie în funcțiune, ceea ce este greu de crezut, pentru că vedem foarte clar că se merge pe închis. În ceea ce privește disponibilizările, ele nu s-au oprit niciodată. Chiar dacă conducerea companiei prin diverse voci, da, poate și din partea sindicală, spune că nu se fac disponibilizări, eu v-am mai spus: aceste disponibilizări s-au făcut sub o formă mascată. Altfel, cum se întâmplă că nu s-au făcut disponibilizări de când eram 12.000 de salariați? Complexul Energetic Oltenia avea 12.000 de salariați și, astăzi, mai are 6.000. Deci, au dispărut 6.000 de locuri de muncă, dar ei în continuare spun că nu se fac disponibilizări. Ori ei uită noțiunea, pur și simplu, a cuvântului disponibilizare. Pentru că atunci când faci o disponibilizare, asta înseamnă că acel om pleacă cu tot cu locul lui de muncă. S-au întâmplat aceste lucruri,  iar cei care încearcă să mascheze această închidere, să o ambaleze în cuvinte: «Domne, știți că, de fapt, nu e așa de grav, că nu se fac disponibilizări», eu vă reamintesc tuturor că asta spuneau an de an: că nu se fac disponibilizări anul acesta, că s-a făcut bugetul tot pe atâta număr de salariați, iar după ce se încheia anul, eram mai puțini cu 1.000 sau cu 1.500 de salariați și aveam minus un grup sau două, în acel an”, spune în presa locală,  fostul sindicalist.