În politica românească, sacrificiul nu mai înseamnă să pleci, ci să rămâi. Iar unii îl practică atât de convingător încât pare deja strategie, nu excepție.

Se spune că Dominic Fritz și colegii săi sunt altfel: mai principiali, mai riguroși, mai „curați”. Atât de principiali, încât principiile se ajustează perfect la realitatea guvernării.

Ieri nu stăteau la masă cu „vechii”. Azi, dacă situația o cere, masa se lărgește. Nu pentru funcții, desigur, ci pentru stabilitate, pentru responsabilitate, pentru binele general. Mereu pentru binele general.

În acest decor apare și intervenția lui Victor Ponta, care sintetizează ironic ceea ce mulți bănuiesc deja:

„Eu sunt convins că dl. Fritz își minte alegătorii — va începe imediat să negocieze cu PSD ca să rămână la guvernare! O să explice că «se sacrifică» să nu ne ia rușii, că e nevoie de ei să stea cu ochii pe pesediști să nu fure, că au proiecte pe care nu le pot abandona, bla-bla-bla… Dar nu pleacă de la guvernare «nici opăriți cu apă fiartă» — și se sacrifică să guverneze chiar și cu AUR, SOS și POT dacă e nevoie! Ei au o “misiune” și nu contează câte broaște trebuie să înghită! Sunt gata să fac un pariu în acest sens.”

Sigur, explicația va veni prompt: nu e vorba de compromisuri, ci de „maturitate politică”. Nu e dorință de putere, ci responsabilitate. Nu e inconsecvență, ci… evoluție. MARȘ!