Un mesaj emoționant, sincer și profund despre vocație, educație și schimbările dureroase din sistemul de învățământ a fost transmis public de profesorul gorjean Popica Adrian Novac, cu doar câteva zile înainte de pensionare. După 38 de ani petrecuți la catedră, acesta își ia rămas-bun de la Liceul Teoretic Novaci, locul unde a fost nu doar profesor, ci și elev, legându-și o bună parte din viață de aceeași comunitate școlară.

„După 38 de ani în care am avut norocul să am cea mai frumoasă meserie din lume, a venit vremea să-mi iau la revedere de la liceul unde mi-am petrecut și anii de elev”, mărturisește profesorul, subliniind că a făcut toată viața ceea ce i-a plăcut cel mai mult: să lucreze cu copiii.

În mesajul său, dascălul vorbește deschis despre degradarea statutului profesorului și despre transformările profunde ale școlii românești din ultimele decenii. „Viața de profesor este departe de ceea ce era acum 30 de ani”, afirmă acesta, criticând lipsa de coerență și de viziune a reformelor succesive din educație. El face referire la modul în care elevii ajung să fie tratați ca simple cifre într-un sistem rigid și lipsit de umanitate, evocând cu amărăciune idealurile lui Spiru Haret, despre care spune că „se răsucește în mormânt când vede ce s-a ales de învățământul propus de el”.

Dincolo de criticile dure la adresa sistemului, mesajul profesorului Popica Adrian Novac este, înainte de toate, unul de recunoștință și mândrie. „Am trăit intens fiecare moment alături de elevii mei. Am încercat să-i ajut pe fiecare”, scrie acesta, adăugând că cea mai mare satisfacție a carierei sale este faptul că foștii elevi sunt astăzi „oameni pe care țara se poate baza”.

Profesorul își exprimă încrederea în viitorul Liceului Teoretic Novaci, despre care spune că va rămâne un loc în care se formează caractere și oameni remarcabili. Mai mult, el consideră că școala va rămâne pentru el un refugiu moral și emoțional: „de fiecare dată, când o să am nevoie de un impuls de optimism, o să îl găsesc în curtea sau cancelaria liceului”.

În încheiere, dascălul simte nevoia unei clarificări importante, pentru a evita interpretările greșite. Deși profund dezamăgit de direcția în care merge sistemul educațional, pensionarea nu este un gest de capitulare. „Hotărârea mea este strict legată de mine, nu de o capitulare sau înlăturare. Doar eu am considerat că e cel mai bine să fac acest pas, acum”, subliniază profesorul.

Mesajul profesorului Popica Adrian Novac este mai mult decât un rămas-bun. Este un testament moral al unui dascăl care a pus educația, copiii și demnitatea profesiei mai presus de orice, lăsând în urmă nu doar lecții predate, ci și generații de oameni formați cu grijă și responsabilitate.