Semnale tot mai îngrijorătoare vin de pe piețele internaționale de energie înaintea sezonului rece. Bloomberg avertizează asupra riscului unei ierni dificile pentru piețele de petrol și gaze, într-un context în care presiunile asupra prețurilor se pot transforma inclusiv în noi probleme pentru economii și dobânzi.

Avertismentul vine într-un moment sensibil pentru Europa. Potrivit unei analize publicate de Reuters, gradul de umplere a depozitelor de gaze din Uniunea Europeană este în jur de 67%, sub nivelul de aproximativ 80% înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut. În plus, Curtea Europeană de Conturi avertizează că strategia UE de reducere a dependenței energetice de Rusia întâmpină dificultăți, în timp ce regiunea se apropie de iarnă.

Pentru România, situația readuce în discuție o problemă care a fost amânată ani la rând: cu ce capacități de producție intră țara în iarna 2026-2027 și cât de mult va trebui să se bazeze pe piața externă în perioadele de consum ridicat?

Gorjul, din nou în centrul problemei

În acest context, situația Complexului Energetic Oltenia capătă o importanță care depășește cu mult interesele economice ale companiei sau ale județului Gorj.

România a stabilit un calendar accelerat pentru renunțarea la producția pe cărbune, în paralel cu promisiunea construirii unor noi capacități pe gaze. Numai că realitatea din teren arată că tranziția nu s-a desfășurat în ritmul planificat.

Proiectele energetice de la Ișalnița și Turceni, care trebuiau să contribuie la înlocuirea capacităților pe cărbune, nu au devenit soluția rapidă pe care s-au bazat planurile de tranziție. În același timp, termocentralele pe cărbune sunt chemate să susțină sistemul atunci când producția hidro, eoliană sau solară nu este suficientă.

Iar aici apare întrebarea esențială: ce se întâmplă dacă iarna vine cu temperaturi scăzute, cerere mare de energie și prețuri ridicate pe piețele europene.

Avertismentele internaționale arată că tranziția energetică nu poate fi făcută doar prin închiderea unor capacități înainte ca alternativele să fie efectiv disponibile.

În cazul României, problema este cu atât mai importantă cu cât producția pe gaze, hidro și nuclear trebuie să poată acoperi perioadele în care regenerabilele nu livrează suficient. Ca atare, diferența trebuie acoperită prin importuri.

Criza energetică din Europa a demonstrat deja cât de repede poate deveni energia o problemă de securitate națională. Iarna care urmează poate fi un nou test pentru România.

În acest context, discuția despre CE Oltenia nu mai poate fi redusă la întrebarea „când se închid centralele pe cărbune?”. Întrebarea corectă este mult mai simplă: "Cum menținem siguranța energetică fără cărbune?"

Pentru că, în cazul în care răspunsul este „importăm”, România riscă să descopere că energia pe care a considerat-o prea scumpă sau prea poluantă de produs în țară poate deveni mult mai scumpă atunci când trebuie cumpărată de pe o piață europeană aflată, la rândul ei, sub presiune.