Fostul președinte al Directoratului Complexului Energetic Oltenia, Daniel Burlan, lansează o propunere pentru creșterea siguranței sistemului energetic național. În opinia sa, marile companii de stat din energie, precum Hidroelectrica și Nuclearelectrica, ar putea prelua fiecare câte o capacitate de producție pe cărbune.

Burlan consideră că astfel s-ar putea construi un mix energetic care să ofere mai multă siguranță și stabilitate sistemului, într-o perioadă în care România renunță treptat la producția pe cărbune.

„Dacă fiecare din companiile mari, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, ar cumpăra câte o capacitate pe cărbune, s-ar putea face acel mix energetic care să dea siguranță și stabilitate sistemului energetic”, a declarat Daniel Burlan.

Potrivit lui Burlan, Polonia are ca termen pentru renunțarea la cărbune anul 2038, însă autoritățile de la Varșovia discută prelungirea utilizării acestuia până în 2049. Bulgaria are un termen pentru 2032 și încearcă, la rândul său, să prelungească perioada de funcționare până în 2038.

„Și Polonia are termen de închidere a cărbunelui în 2038, dar a zis că vor să lungească până în 2049, Bulgaria are termen 2032 și încearcă să meargă până în 2038. Germania este singura care are 2038, dar are ambiția să închidă mai repede”, a spus Burlan.

În ceea ce privește România, acesta susține că grupurile energetice existente ar putea funcționa, din punct de vedere al licențelor, până în 2032.

„România, pe licențele pe care le are, poate să meargă cu grupurile pe care le are până în 2032”, a precizat fostul președinte al Directoratului CEO.

Problema CEO: sunt patru grupuri, dar nici trei nu pot fi contractate
În cazul Complexului Energetic Oltenia, însă, situația este mai complicată.

Compania mai are în structura sa patru grupuri energetice, dar Daniel Burlan atrage atenția că problema nu este doar termenul până la care acestea ar putea funcționa, ci și starea lor tehnică.

„CE Oltenia are patru grupuri, dar starea tehnică nu îți permite să faci contracte nici pentru trei grupuri”, a declarat Burlan.

Afirmația vine într-un moment în care disponibilitatea tehnică a grupurilor CEO este una dintre problemele majore pentru companie. Chiar dacă pe hârtie există capacități care pot contribui la producția de energie, funcționarea efectivă depinde de starea echipamentelor, lucrările de mentenanță și resursa umană disponibilă.

Cărbunele, între decarbonizare și siguranța sistemului
Ideea fostului șef al CEO pune în discuție una dintre marile probleme ale sistemului energetic: cum poate fi menținută siguranța alimentării cu energie în timp ce România își reduce capacitățile pe cărbune.

Propunerea lui Burlan este ca producția pe cărbune să nu dispară pur și simplu, ci să fie integrată într-un mix în care să existe în paralel energie hidro, nucleară și alte surse.

În viziunea sa, preluarea unor capacități pe cărbune de către marile companii energetice ar putea păstra o parte din această producție în sistem, oferind în același timp o formă de susținere pentru capacitățile existente.

Problema rămâne însă una esențială: nu este suficient ca grupurile să existe pe hârtie. Ele trebuie să fie și într-o stare tehnică care să permită producerea și contractarea energiei.

Iar în cazul CEO, avertismentul lui Daniel Burlan este clar: din cele patru grupuri existente, nici măcar trei nu ar putea fi contractate în condițiile actuale ale stării tehnice.