Când Corneliu Răducan-Morega își permite să țină lecții despre hidrocentralele de pe Jiu și despre „vinovații” pentru nefinalizarea lor, nu putem vorbi decât despre un exercițiu grotesc de ipocrizie politică. USR este, fără nicio exagerare, principalul inamic al producției energetice din România, indiferent că vorbim despre energie verde sau fosilă.

Politica USR în domeniul energiei este arhicunoscută și extrem de simplă: blocaj, blocaj și iar blocaj.

De ani de zile, sub pretextul „protecției mediului”, USR și rețeaua sa de ONG-uri satelit acționează sincronizat pentru a paraliza orice investiție energetică strategică. Hidrocentrale, cariere, termocentrale, exploatări de gaze, proiecte de infrastructură energetică, toate au fost tratate la fel: plângeri penale, atacuri în instanță, amânări interminabile, sufocare birocratică, legi contestate la CCR.

Vedem și astăzi continuarea acestui tipar distructiv la Ministerul Mediului, unde doamna Buzoianu aplică aceeași rețetă:

– anularea avizelor de mediu pentru obiective strategice de producție energetică;

– tergiversări administrative;

– haos legislativ.

Totul, în timp ce ONG-urile „independente” atacă în justiție orice document care ar permite finalizarea hidrocentralelor sau prelungirea termenelor de funcționare pentru producția energetică pe cărbune.

Discutăm despre proiecte cu un grad de execuție de peste 90%! Investiții făcute, bani cheltuiți din bugetul național, utilaje deja montate, lucrări aproape finalizate. Ce face USR? Le omoară din pix și din procese. Totul, sub umbrela unor grupuri de interese externe.

Asta nu mai este politică publică. Asta este genocid economic. Degeaba avem CSAT, degeaba avem servicii, degeaba mai purtăm titulatura de „țară”.

Să distrugi capacități de producție energetică aproape finalizate, într-o țară care importă energie scumpă, își vulnerabilizează industria și populația, nu înseamnă „grijă față de mediu”. Înseamnă să defilezi într-o țară colonizată. Sau ce exemplu mai bun de subminare deliberată a economiei naționale vreți?

Ca atare, domnule Răducan-Morega, USR nu are nicio legitimitate să vorbească despre hidrocentrale. Zero. Spun asta pentru că:

USR a contestat în Parlament legi de deblocare a lucrărilor hidroenergetice;

USR a sesizat CCR atunci când s-a încercat promovarea unui cadru legal care să permită finalizarea investițiilor hidroenergetice, inclusiv în ariile protejate;

USR a alergat la Bruxelles să se plângă că România încă își mai dorește producție energetică, fie verde, neagră sau...roz, deci, prin definiție, ceva ce trebuie obstrucționat.

USR a mobilizat ONG-uri pentru procese interminabile și acțiuni penale.

USR își trimite toate „termitele” să protesteze că nu vor să moară poluați.

USR a avut parlamentar care a amenințat că se leagă în lanțuri în fața utilajelor dacă se reiau lucrările la hidrocentralele de pe râul Jiu (Goțiu).

USR a avut un distins domn care a sunat la 112 din cariera Roșia cerând suspendarea avizului de mediu (Octavian Berceanu).

…și pot continua cu suuuuute de exemple concrete.

Când toate aceste blocaje sunt puse cap la cap, rezultatul este limpede: România rămâne fără energie, fără investiții și fără suveranitate energetică. În acest caz, avem cu toții o dilemă firească: a cui politică o face USR, domnule Răducan-Morega?

Având toate aceste acțiuni la bază, cât tupeu să ai să vii acum și să arunci vina pe alții? După ani întregi de sabotaj sistematic, gestul nu este doar jenant, ci ofensator pentru inteligența publicului. Oamenii văd, plătesc facturi mai mari și trăiesc consecințele. Oamenii știu că au fost prădați de clasa politică în ultimii 35 de ani, dar, cu toate acestea, nu, mulțumim, nu avem nevoie de „salvatori” ca voi.

În concluzie, ceea ce încearcă domnul Răducan-Morega nu este politică asumată, ci o sfidare a celor mulți. Fie ei și proști!