În goana după grafice roșii și alerte apocaliptice, realitatea din teren ajunge adesea victima perfectă a aplicațiilor „ecologiste”, reglate din pix, nu din aer. Un exemplu savuros vine din comuna Runcu, Gorj, unde Claudiu Matei descrie, în cheie pamfletară, cum aerul de la poalele muntelui a ajuns, peste noapte, mai toxic decât marile bulevarde urbane.

„Mă bag și io în retorica asta cu aerul poluat, devenită deja psihoză la nivel înalt. Deci, băh, mânca-v-ar tata de orășeni, la mine la Runcu, la poalele muntelui, la primele ore ale dimineții, îmi arată că aerul e nesănătos, cu roșu, nu glumă. Și mă gândeam că nu e nici gaze de eșapament, doar gaze de la doi șacali băștinoși rătăciți aproape de sat, nu e nici praf pă carosabil și nici șantiere. Lucrări de infrastructură, da, este, că ne-a băgat soare de dimineață și acum se sapă un puț să ne bage și apă caldă. Dar, la naiba, aerul e nesănătos! Băh, cre'că ai mei de p'aici bea rachiu fert, în loc de cafea dimineața, și se strică atmosfera sau poate că facem noi focul în sobe, adică nu mult, vreo 500 pe o rază de un km? Hai, specialiștii, opinioții, ieșiți la interval!”

Textul lui Claudiu Matei nu ironizează aerul, ci idolatrizarea oarbă a aplicațiilor, transformate din instrumente orientative în oracole infailibile. Când muntele apare mai poluat decât orașul, nu natura minte, ci interpretarea mecanică a unor date scoase din context, sau "ghidonate" pe alocuri!

Problema reală nu e soba din Runcu, ci psihoza colectivă întreținută de „specialiști” de platou, care au reușit performanța să bage frica în oameni și, pe nesimțite, să legitimeze decizii care au ajuns să șubrezească până și sistemul energetic național. Nu a fost greu deloc. Câteva trompete au cântat, apoi turma a behăit disciplinat, cu ochii în telefon, nu pe fereastră, nu pe contorul de curent. Nașpa!

Caterinca lui Matei cu siguranță deranjează, el spunând tocmai ceea ce nu prea degustă unii degustători de aere. Adică, faptul că între realitatea trăită și realitatea din aplicații s-a căscat o prăpastie, iar în ea cad rațiunea, nu poluarea.