Complexul Energetic Oltenia a făcut investiții uriașe în ultimii ani, care rămân neamortizate, pentru că guvernanții obligă la închiderea grupurilor energetice pe cărbune în 2029.

Un exemplu ar fi grupul 5 de la Termocentrala Rovinari, în care s-au investit 120 de milioane de euro, și care va produce doar câțiva ani în loc de câteva zeci de ani. Cine răspunde pentru asta? Compania, când a decis să investească, nu știa că i se va pune cruce.

Un alt exemplu ar fi investițiile de peste un miliard de euro făcute pentru reducerea poluării, a emisiilor de CO2, NOx și alte chimicale. CEO a făcut investițiile, a băgat banii, iar acum închide grupurile, modernizate sau nu.

În acest context, se ridică întrebări firești despre coerența politicilor energetice promovate la nivel național. Înțelege cineva astfel de politici distructive, care împing companiile de stat să facă investiții uriașe, pentru ca apoi să fie obligate să își închidă capacitățile de producție înainte ca acestea să fie măcar amortizate?

Care a fost logica acestor investiții și cine își asumă nota de plată pentru această risipă?