Inițiativa grupului parlamentar S.O.S. România privind constituirea unei Comisii de anchetă asupra sistemului energetic național ar trebui să pornească de la cifre și documente, nume si prenume, ca un adevărat rechizitoriu. 

În esență, ancheta ar trebui să scoată în evidență răspunsuri la câteva întrebări fundamentale.

1. CÂTĂ CAPACITATE DE PRODUCȚIE A PIERDUT ROMÂNIA?

Trebuie inventariate capacitățile închise, retrase sau indisponibilizate în ultimii ani și stabilit ce putere instalată a fost scoasă din sistem, de ce și în baza căror decizii. Documente, date, nume si prenume, factori responsabili.

În paralel, trebuie verificat dacă noile capacități de producție au fost puse în funcțiune la timp pentru a compensa această pierdere. Cine și-a asumat timpii de înlocuire a unor capacități existente, notă de fundamentare, scrisoare de garanție de la producătorii grupurilor pe gaze că se pot realiza în termenul cerut. 

2. DE CE IMPORTĂM ENERGIE ȘI LA CE PREȚ?

Comisia trebuie să analizeze perioadele în care România a fost nevoită să importe energie, inclusiv cantitățile, prețurile și capacitățile interne disponibile în acele momente.

Întrebarea esențială este: importurile au fost determinate exclusiv de condițiile obiective ale sistemului sau și de decizii care au redus capacitatea internă de producție? La fel si aici, date concrete, facturi - contracte - furnizori. Cu cât vindea România la preț de zi, cu cât răscumpăra la preț de noapte?!

3. CÂT DE VULNERABIL ESTE SISTEMUL ÎN SITUAȚII EXTREME?

Trebuie analizată capacitatea României de a face față secetei, temperaturilor extreme, reducerii debitului Dunării, indisponibilității unor grupuri sau creșterilor bruște ale consumului.

Cazul Cernavodă trebuie analizat separat: ce se întâmplă cu securitatea energetică atunci când producția nucleară este afectată de condițiile hidrologice și ce capacități pot compensa această producție?

4. CE FACEM CU PROPRIILE RESURSE?

Cărbune, gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară și resursele din Marea Neagră trebuie analizate în aceeași ecuație a securității energetice.

Trebuie stabilit ce resurse avem, cât putem produce, cât folosim efectiv și ce decizii au limitat sau întârziat valorificarea lor. În cazul cărbunelui, concret, cine si de ce și-a asumat închiderea capacităților de producție, înainte de a se finaliza centralele pe gaz. 

5. CINE A LUAT DECIZIILE ȘI PE CE DATE?

Aici este probabil cea mai importantă parte a anchetei.

Pentru fiecare decizie majoră trebuie identificat cine a decis, când, pe baza căror studii și care erau alternativele disponibile.

Trebuie analizate deciziile ministerelor, autorităților de reglementare și companiilor cu capital de stat, precum și contractele și achizițiile care au avut impact asupra securității energetice.

6. CINE PLĂTEȘTE FACTURA?

În final, toate aceste decizii trebuie traduse în cifre.

Cât costă importurile? Cât costă energia produsă intern? Cât costă întârzierile investițiilor? Cât suportă bugetul de stat prin mecanismele de sprijin și cât ajunge să plătească industria și consumatorul?

Pentru că problema energiei nu se termină la producător sau la Ministerul Energiei.

Factura ajunge, în cele din urmă, în economia românească și în buzunarul consumatorului.

O asemenea comisie nu ar trebui să pornească de la ideea că există deja vinovați, ci ar trebui să pornească de la documente, cifre, cronologii și decizii.

Asta ar însemna, de fapt, un adevărat dosar al energiei românești.