În sfârșit, o veste politică pe care o poți întinde pe pâine. Elena Lasconi, fost candidat la Președinția României, a lăsat pentru câteva ore marile probleme ale orașului pe care îl conduce și a trecut la problemele cu adevărat urgente ale toamnei: zacusca. 

Fostul candidat la Cotroceni s-a filmat la cratiță și a anunțat poporul că, deși este primar „de dimineața până seara”, mai găsește timp și pentru borcane.

„Sunt primar de dimineața până seara, de sărbători și în weekend, dar mai fac și zacuscă. Tare îmi place”, a transmis Elena Lasconi pe Facebook.

Și uite așa, după ani în care politica românească a încercat toate rețetele posibile, apare în sfârșit una cu instrucțiuni clare.

Se ia un fost candidat la prezidențiale. Se adaugă un mandat de primar. Se pune la foc mic. Se amestecă bine cu puțină nostalgie electorală și se lasă până când scade suficient încât să încapă într-un borcan. Zacusca prezidențială. Marele avantaj este că, spre deosebire de programele de guvernare, aceasta chiar poate fi terminată.

Lasconi apare astfel într-o ipostază mult mai liniștită decât cea din vremurile în care se lupta pentru cea mai înaltă funcție în stat. Atunci se numărau voturi. Acum se numără borcane. Atunci întrebarea era cine ajunge la Cotroceni. Acum e dacă s-a prins zacusca de fundul oalei. Și trebuie admis că bucătăria are câteva avantaje față de politica românească. Dacă ceva începe să miroasă suspect, măcar știi de unde vine.

În plus, aici alianțele sunt mult mai previzibile. Vinetele nu organizează congres împotriva ardeilor, ceapa nu cere Ministerul Transporturilor, iar roșiile nu amenință că ies de la guvernare dacă nu primesc Dezvoltarea.

Totul intră disciplinat în cratiță. Un model de coaliție. „Tare îmi place”, spune Lasconi. Și probabil că o înțelegem. După politica mare, unde poți amesteca luni întregi și să nu iasă nimic, satisfacția de a amesteca două ore și de a obține zacuscă trebuie să fie uriașă.

Filmulețul mai rezolvă și eterna problemă a politicianului român: cum demonstrezi că ești aproape de oameni? Simplu. Nu mai fotografiezi mapa de pe birou. Nu mai pui casca pe cap lângă excavator. Nu mai inspectezi borduri. Pui șorțul. Apoi cratița. Eventual borcanul în prim-plan. Și gata: om din popor.

Dacă strategia funcționează, sezonul electoral următor se anunță spectaculos. Candidații nu vor mai veni cu programe de țară, ci cu rețete. PSD: bulion, tradițional și în cantități mari. PNL: murături, pentru că sunt obișnuiți să stea în aceeași zeamă cu alții. USR: zacuscă reformistă, fără conservanți și, obligatoriu, cu procedură de transparență pentru fiecare vânătă. AUR: totul românesc, inclusiv capacul borcanului, verificat să nu provină cumva de la Bruxelles.

Iar tehnocrații vor veni cu borcanul gol și vor explica într-o conferință de presă de ce reforma cămării trebuie făcută înainte de umplere.

Elena Lasconi, între timp, își vede de cratiță. Și poate că aici se ascunde adevărata înțelepciune politică a weekendului. Funcțiile vin și pleacă. Alegerile se câștigă și se pierd. Partidele te ridică și te coboară. Dar dacă ai sterilizat bine borcanul, zacusca ține până la primăvară. Iar în politica românească actuală, asta înseamnă deja stabilitate pe termen lung.