În timp ce România se confruntă cu un deficit bugetar record, inflație persistentă, taxe în creștere și servicii publice în pragul colapsului, liderii de la Bruxelles ne oferă „soluția salvatoare”: mai multă înarmare. Și nu pe gratis, ci pe datorie.

Prin noul program SAFE (Securing the EU Defence Industrial Capabilities), Uniunea Europeană pune la bătaie 150 de miliarde de euro în împrumuturi pentru a finanța modernizarea capacităților militare ale statelor membre. România va primi, conform surselor oficiale, 16,68 miliarde de euro – a doua cea mai mare alocare din UE. Însă această sumă nu este un ajutor gratuit, ci un credit care va trebui rambursat de generațiile viitoare.

 De ce să împrumutăm bani pentru arme, în plină criză economică?

România traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimii ani. Deficitul bugetar sare de 6% din PIB, Comisia Europeană ne impune măsuri de austeritate, iar guvernul taie investiții esențiale din educație, sănătate și infrastructură. În acest context, ideea de a contracta împrumuturi de miliarde de euro pentru achiziția de armament este cel puțin iresponsabilă, dacă nu direct distructivă pentru viitorul țării.

Se vorbește despre „amenințări la graniță” și despre „nevoia de modernizare militară”. Dar cine definește prioritățile reale ale României? Cetățenii care cer spitale funcționale și școli moderne, sau comisarii europeni care vând idealuri strategice și arme vechi din depozitele marilor puteri vest-europene?

 O piață controlată, nu o alegere liberă

Programul SAFE promovează achiziții comune, obligând statele să cumpere împreună arme de la producători europeni agreați. În termeni simpli: banii României, împrumutați de la UE, se vor întoarce în marile industrii de apărare ale Germaniei, Franței sau Italiei. Un circuit închis, în care Estul plătește, iar Vestul produce și încasează.

Este o strategie de dezvoltare a industriei de apărare europene? Fără îndoială. Dar pentru cine? România nu își va reconstrui industria proprie, ci va deveni un client captiv al marilor furnizori occidentali. O țară îndatorată, înarmată și dependentă.

Unde este vocea rațiunii? Unde este Europa păcii?

În timp ce guvernele europene pompează bani în industria militară, opinia publică cere altceva. O majoritate tot mai mare a cetățenilor europeni dorește încetarea războiului din Ucraina prin mijloace diplomatice, nu prin escaladare militară. Există voci din ce în ce mai puternice care cer o conferință de pace, nu o cursă a înarmării.

Europa a fost, decenii la rând, un simbol al cooperării, al construcției prin dialog, nu prin conflicte. Ce s-a întâmplat cu acea viziune? Cum am ajuns să justificăm o datorie de miliarde pentru tancuri și avioane, în timp ce oamenii mor cu zile în spitale subfinanțate?

Cine va plăti prețul?

Banii nu vin dintr-un gol. Împrumuturile contractate de guvern pentru a participa la SAFE vor trebui rambursate. Cu dobânzi, chiar dacă „competitive”. Vor însemna ani de austeritate, taxe mai mari, salarii înghețate, investiții amânate.

Toate acestea pentru niște echipamente militare care, în cel mai bun caz, vor fi folosite ca parte din „strategiile NATO”, iar în cel mai rău caz, vor rămâne în depozite, plătite cu sângele economic al unei țări care nu a știut să-și negocieze interesele.