O bucată din Gorjul tradițional ajunge în Maramureș, într-un proiect artistic care pune față în față două dintre cele mai spectaculoase tradiții de cioplit în lemn din România. Două porți realizate de meșteri din Gorj și Maramureș vor fi expuse împreună, pentru prima dată, la Muzeul Satului din Baia Mare.

Expoziția va fi deschisă joi, 17 septembrie, de la ora 11:00, iar în centrul evenimentului se află două porți cioplite în cadrul unor rezidențe artistice desfășurate la Curtișoara, în Gorj, și la Vadul Izei, în Maramureș.

Una dintre porți a fost realizată la Curtișoara, având ca model o poartă gorjenească datată din anul 1846. Cea de-a doua a fost cioplită la Vadul Izei, pornind de la un model maramureșean care datează din 1900.

Doi meșteri, două tradiții și o singură poveste
Cele două lucrări au fost realizate împreună de Ștefan Strâmtu, din Gorj, și Ioan Muntean, din Maramureș.

Proiectul a pornit de la ideea de a aduce în același loc două tradiții românești de cioplit în lemn, cu stiluri și simboluri diferite. Fiecare dintre cele două porți împrumută însă elemente din ambele zone, rezultatul fiind o combinație între ornamentica gorjenească și cea maramureșeană.

Este pentru prima dată când cele două porți sunt prezentate împreună după încheierea rezidențelor artistice.

La vernisaj vor fi prezenți și cei doi cioplitori, care vor povesti publicului cum au lucrat, ce au descoperit comparând cele două tradiții și cum au transformat modele vechi în lucrări contemporane.

De la poarta de odinioară la arta contemporană
Expoziția nu este doar o prezentare de obiecte tradiționale, ci urmărește felul în care modelele și simbolurile satului românesc pot fi reinterpretate în prezent, fără să-și piardă legătura cu tradiția.

Evenimentul este curatoriat de Andrei Fășie și face parte din proiectul „Itinerarii și Porți. Povești și simboluri ale porților tradiționale gorjene, în dialog cu Poarta Sărutului”, un proiect de cercetare vizuală produs de Asociația Docuart.

Astfel, lemnul cioplit la Curtișoara și Vadul Izei devine un punct de întâlnire între două regiuni aflate la sute de kilometri distanță, dar unite de aceeași tradiție: poarta ca simbol al casei, al familiei și al satului românesc.