Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox pe 26 octombrie, aduce în prim-plan o serie de tradiții străvechi legate de venirea iernii. În popor, această zi este cunoscută sub numele de Sâmedru și reprezintă momentul de hotar care închide definitiv vara și deschide sezonul rece.

Conform credinței populare, Sfântul Dumitru este perechea Sfântului Gheorghe: dacă primul aduce primăvara, Sâmedru este cel care „încuie” vremea caldă, desfrunzește pădurile și aduce primul frig. Sărbătoarea marchează și sfârșitul anului pastoral. Tradiția spune că în această zi ciobanii coboară cu oile de la munte, își fac socotelile cu stăpânii turmelor și se achită simbriile. Tot la Sâmedru se reînnoiau vechile înțelegeri și contracte de arendă.

Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri este „Focul lui Sâmedru”, aprins în ajunul sărbătorii, peste care tinerii sar pentru sănătate, în timp ce comunitatea se adună în jur. De asemenea, sărbătoarea este strâns legată de pomenirea celor trecuți în neființă, prin Moșii de Sâmedru.

Pe lângă încărcătura sa tradițională, ziua are o dublă semnificație religioasă și personală: este momentul în care credincioșii merg la biserică pentru a-l cinsti pe sfântul militar din Salonic, iar peste 260.000 de români își sărbătoresc onomastica.