În ultimii ani, mai multe organizații de mediu au contestat în instanță proiecte energetice importante pentru România. Unele dintre aceste acțiuni au vizat hidrocentrale aproape finalizate, exploatări miniere sau capacități de producție considerate strategice. Sabotorii.ro a documentat în repetate rânduri acest fenomen. De această dată, privim mai atent spre rețeaua de organizații, parteneriatele dintre ele și finanțările care susțin activitatea.

Unul dintre numele recurente este Bankwatch România, organizație implicată în acțiuni juridice împotriva unor investiții energetice. În cazul amenajării hidroenergetice Bumbești-Livezeni, lucrările începute în 2003 au fost blocate în urma demersurilor judiciare formulate de organizații de mediu, între care Bankwatch România, Neuer Weg și Energy Justice. În 2017, instanța a pronunțat o decizie care a împiedicat continuarea lucrărilor în forma contestată. Hidroelectrica indica, la începutul anului 2018, aproximativ 1,01 miliarde de lei alocați proiectului, dintre care 715,25 milioane de lei erau deja cheltuiți.

În 2022, Bankwatch a obținut suspendarea autorizației de mediu pentru Cariera Roșia din Gorj, printr-o acțiune în instanță. Efectul a fost oprirea activității exploatării, într-un moment în care România se confrunta deja cu presiuni majore asupra producției interne de energie. Nu este singurul episod în care intervențiile juridice ale organizației au ajuns să afecteze direct activitatea unor obiective energetice.

O altă "minune" a avut loc în iunie 2025, Bankwatch România și Declic au mers împreună în instanță împotriva Hotărârii de Guvern nr. 327/2025, referitoare la scoaterea din fondul forestier a 37,5 hectare necesare proiectului hidroenergetic Răstolița. Demersul a dus la suspendarea acordului de mediu. La acel moment investiția era depășit de 90%.

Legătura dintre aceste organizații nu este doar una de coincidență tematică. Mining Watch România a fost lansată la 1 mai 2014 de Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM), având printre parteneri pe Bankwatch România și CEE Bankwatch Network. Așadar, Bankwatch apare chiar în structura de parteneriat de la lansarea acestei platforme. În cazul Declic, colaborarea cu Bankwatch este demonstrată inclusiv prin acțiunea comună din dosarul Răstolița, dar si prin acțiunile succesive prin care contestă finalizarea salbei hidroenergetice de pe râul Jiu. Avem așadar, organizații distincte juridic, dar cu parteneriate, finanțări, intervenții si scop comun.

O temă importantă privește finanțarea. Raportul financiar al CEE Bankwatch Network pentru anul 2019 consemnează venituri totale de 1.712.979 de euro. Din această sumă, 337.179 de euro proveneau de la Ministerul Federal al Mediului din Germania, 496.733 de euro de la Agenția Suedeză pentru Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, iar 350.233 de euro de la Direcția Generală pentru Mediu a Comisiei Europene. Raportul precizează că datele includ și tranzacții raportate pentru organizații membre și partenere. 

Aici apare însă o contradicție greu de ignorat. Germania, la 30 mai 2020, inaugura centrala pe cărbune Datteln 4, cu o putere electrică netă de 1.052 MW și o investiție estimată la aproximativ 1,5 miliarde de euro. Așadar, în timp ce organizații de mediu finanțate de nemți contestau proiecte energetice în România, Germania permitea punerea în funcțiune a unei noi centrale pe cărbune pe propriul teritoriu. Guvernul german a invocat necesitatea securității energetice. Mergând pe raționamentul lor, înseamnă că în România se reduce simultan, un atentat la siguranța energetică! Sau cum să-i spunem, când există o realitate verificabilă: rețeaua Bankwatch a primit finanțare de la instituții publice germane, iar organizațiile asociate sau partenere au contestat în România investiții energetice de interes național. În același timp, Germania și-a pus în funcțiune propria centrală pe cărbune.

Efectele cumulative ale acțiunilor acestor "activiști de mediu" asupra securității, dar și dubla măsură aplicată producției energetice, trebuiesc analizate mult mai atent de organele abilitate. 

România a pierdut ani, a acumulat costuri și a rămas cu proiecte neterminate, în timp ce necesarul de energie nu a dispărut. Iar factura nu este plătită de organizațiile care deschid procese, ci de economia românească și de consumatorii care au nevoie de energie sigură și la prețuri suportabile.