După ce proiectele pe gaze au fost „rezolvate” (cel puțin la nivel declarativ) a venit momentul unei noi etape spectaculoase: bateriile. Multe, mari și promițătoare. Tot pe hârtie.

În Oltenia, acolo unde Complexul Energetic Oltenia ar trebui să fie motorul așa-zisei tranziții energetice, se vorbește acum despre sisteme de stocare de aproape 950 MW, amplasate lângă parcurile fotovoltaice dezvoltate împreună cu OMV Petrom și Tinmar Energy.

Sună bine. Chiar foarte bine. Problema e că și centralele pe gaze sunau la fel de bine. Doar că, între timp, au rămas blocate în hârtii, proceduri și termene împinse tot mai departe.

 Grupuri pe cărbune se închid sau sunt scoase din funcțiune, iar în locul lor nu apare încă nimic concret care să țină sistemul în echilibru. Rezultatul? Un gol tot mai vizibil în producția de energie și o presiune tot mai mare pe importuri.

Pe plan social, nota de plată e și mai clară: mii de locuri de muncă dispărute sau în curs de dispariție. Pentru mulți dintre angajați, tranziția energetică nu înseamnă „verde”, ci incertitudine.

Iar acum, noul pariu: bateriile. Care, în teorie, vor rezolva problema intermitenței energiei regenerabile. În practică însă, sunt încă la stadiul de intenție.

Mesajul implicit pare să fie același: mai întâi închidem ce funcționează, apoi vedem cu ce înlocuim. Deocamdată, în locul cărbunelui nu avem nici gaze, nici baterii, doar promisiuni reciclate sub altă formă.

Tranziția energetică continuă, dar nu neapărat și soluțiile concrete. În schimb, golurile, atât în sistem, cât și în piața muncii, devin din ce în ce mai reale.