Complexul Energetic Oltenia se află într-un punct critic al procesului de restructurare, după ce planul asumat în fața Comisiei Europene a început să deraieze. Raportul Fondului Proprietatea pe 2025 conturează imaginea unei tranziții energetice întârziate, în care nici închiderea capacităților pe cărbune, nici dezvoltarea noilor investiții nu respectă calendarul stabilit.

Potrivit documentului, planul „se derulează doar parțial”, cu „întârzieri semnificative” pe ambele direcții esențiale: renunțarea la producția pe cărbune și punerea în funcțiune a noilor capacități energetice.

Această dublă întârziere creează un paradox: compania continuă să depindă de cărbune mai mult decât era planificat, dar fără să aibă încă alternative funcționale care să îi asigure viabilitatea pe termen lung.

În acest context, România a fost nevoită să ceară oficial modificarea planului de restructurare. Propunerea include amânarea închiderii centralelor pe cărbune și extinderea termenelor pentru noile investiții – o recunoaștere implicită a faptului că tranziția energetică nu poate fi realizată în ritmul inițial.

Reacția Bruxelles-ului nu a întârziat. În februarie 2026, Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată asupra întregului pachet de ajutor de stat.

Miza este una majoră: ajutorul aprobat inițial, de 2,66 miliarde de euro, ar urma să fie majorat la 2,86 miliarde de euro, iar perioada de restructurare extinsă până în 2029.

Comisia analizează dacă aceste modificări mai respectă regulile europene, în special dacă ajutorul suplimentar este justificat și dacă planul revizuit poate asigura „restabilirea viabilității pe termen lung a societății”.

Problemele nu sunt doar de calendar, ci și de finanțare. Un pilon esențial al planului – acoperirea costurilor certificatelor de emisii de CO₂ – nu a fost respectat integral.

Deși pentru perioada 2021–2025 erau prevăzute granturi de 1,09 miliarde de euro, în 2025 compania a primit doar 55 milioane de euro, mult sub nivelul de 140 milioane de euro estimat.

Această subfinanțare afectează direct capacitatea CEO de a funcționa în condițiile actuale de piață, în care costurile cu emisiile sunt esențiale pentru producătorii de energie pe bază de cărbune.

În esență, compania se află într-un blocaj structural: nu poate renunța rapid la cărbune fără alternative, dar nici nu poate susține costurile acestuia fără sprijin consistent.

Raportul Fondului Proprietatea sugerează că următoarele luni vor fi decisive. Dacă planul revizuit nu va fi acceptat de Comisia Europeană, CEO riscă să intre într-o zonă de incertitudine majoră, cu implicații directe atât pentru securitatea energetică, cât și pentru angajații din regiune.

În același timp, cazul devine un test pentru modul în care România gestionează tranziția energetică: între presiunile de mediu, constrângerile economice și realitățile din teren.